Dezbatere: Biserici locale sau confesionale?

Majoritatea religiilor sunt confesionale, inclusiv Martorii lui Iehova, şi ele cred că doctrina este o bază potrivită pentru separarea denominaţională a credincioşilor. Alţii susţin mai recent că biserica ar trebui să nu se despartă pe motive de doctrină şi că singura diviziune admisă de Biblie este limita geografică a localităţii.

    Godbeloved: „Mă voi adresa diferitelor confesiuni. Cred cu umilinţă că orice confesiune este greşită şi nescripturală. În Scriptură singurul motiv pentru o divizare a bisericilor era localitatea. Au fost mii de credincioşi în Ierusalim… însă toate bisericile au fost definite după localitate. Biserica din Ierusalim, biserica din Antiohia, biserica din Efes, etc. Bineînţeles există o biserică universală care îi include pe toţi cei ce credeau din fiecare localitate. Dar bisericile locale sunt împărţite numai după localitate.

    Găsesc chiar un lucru extraordinar că Dumnezeu a făcut ca acesta să fie singurul criteriu pentru divizare, dar ce altceva am aştepta din partea lui Dumnezeu? El a ştiut că vom fi carnali şi lumeşti, şi că vom găsi foarte dificil să-i acceptăm şi să-i IUBIM pe cei care diferă de noi în doctrină. El ne-a dat o ocazie binecuvântată şi oportună să-l reoglindim. Să ne iubim unii pe alţii… nu într-o biserică care are oameni aflaţi la unison în cele mai multe lucruri... ci oameni foarte diferiţi. Nu într-o biserică unde toate părţile corpului se adună împreună… Ci într-o localitate care include mâini, picioare, urechi, etc. Ce superb… o cale şi o bază scripturală de a testa din punctul de vedere al cărnii baza pentru o biserică.

    Cred că există diviziuni, ale bisericilor bazate pe carne, nu pe un criteriu scriptural, cu excepţia cazului că voi sunteţi divizaţi numai după localitate.

    Pentru cei care mă cunosc… Cred că ştiţi că tonul meu nu este condamnator, insistent sau aspru… Pentru cei ce nu mă cunosc, vă rog să nu vă simţiţi condamnaţi… acesta este felul în care cred eu… nu sunt judecător peste voi; vă rog să vă uitaţi la Domnul să vedeţi ce crede el despre ceea ce am zis eu. Multă dragoste tuturor!

PS… Dacă vă interesează cele spuse de mine aţi putea găsi de ajutor în aflarea de detalii cărţile THE NORMAL CHRISTIAN CHURCH LIFE şi FURTHER TALKS ON CHURCH LIFE de Watchman Nee.”

(acest citat a fost luat din alt subiect de discuţie „De ce permite Dumnezeu o biserică diversă”)

    Matthew: Godbeloved, da, am mai citit mesaje de ale tale şi ştiu că nu eşti o persoană aspră ori cu motive rele. Şi asta e minunat! Dar trebuie să o spun în cea mai mare dragoste, dragă soră, că atunci când afirmi că localitatea este singura bază pentru orice tip sau linie de divizare între "credincioşi", greşeşti în proporţie de 100%.

    Godbeloved: Matthew, mulţumesc pentru mesajul tău! Poţi să-mi spui de ce crezi în acest fel?

    Brazil Brian: Matthew, cred că ceea ce spune Godbeloved este biblic. Biserica ar trebui să funcţioneze ca un Corp unit. Singurul criteriu de divizare între biserici ar trebui să fie acela al distanţei – ele se află pur şi simplu prea departe una de alta pentru a avea multe contacte. Din acest motiv Pavel s-a referit la „biserica din  Efes, Corint, etc.”. Aşadar bisericile dintr-un oraş sau regiune anume ar trebui să se considere una în sensul că împreună ele îl reprezintă pe Cristos în acea localitate. Orice alte linii despărţitoare (indiferent cât de necesare – probabil din cauza erorii doctrinare) sunt rezultatul păcatului şi nu ceva inerent în modul în care Dumnezeu a proiectat corpul. Da, sunt divizări care există în mod necesar în biserică, dar nu prin planificarea lui Dumnezeu. Dovada fundamentală a acestui lucru este că în mod sigur în cer nu vom fi divizaţi în corpuri diferite, ci vom fi MIREASA lui Cristos – nu miresele. Nu sunteţi de acord că ÎN MOD IDEAL aici pe pământ biserica ar trebui să reflecte această realitate cerească?

    Godbeloved, eu cred că trebuie să fim atenţi în aplicarea învăţăturii lui Nee despre Localitate. Fapt este că, DIN CAUZA stării de păcat, Corpul este divizat. Nu rezolvăm problema aruncând cu pietre în confesiuni. Nu simt vreo nevoie să-mi părăsesc confesiunea – SIMT însă că ar trebui să ridic steagul meu confesional mai degrabă cu moderaţie şi să fiu dispus să manifest unitatea Corpului colaborând cu celelalte grupuri atât cât este posibil.

    Matthew: Godbeloved, m-ai întrebat de ce cred că greşeşti în ceea ce spui în mesajul tău? Poate că înainte de a face aceasta, ar trebui să clarific ceva. Eu plec de la o perspectivă absolut inerantă. Cu alte cuvinte, Scriptura este adevărată în mod infailibil în orice afirmă. Deci tot ce cred eu trebuie să vină din învăţătura biblică. Când văd sau aud un lucru pe care alţii îl susţin, îl testez cu ajutorul Scripturii. Dacă este contrar  Scripturii, îl elimin imediat ca incorect. Spune-mi dacă mă înţelegi şi voi fi mai mult decât fericit să-ţi explic din Scriptură de ce cred că  greşeşti atunci când spui că "orice confesiune este greşită şi nescripturală".

PS. Apropo, ar putea fi de folos să ştii cum interpretez eu mesajul tău. În esenţă, am înţeles că susţii că dacă o biserică trage o linie de demarcaţie pe bază doctrinară (în loc de o linie geografică  - "localitatea") şi nu face compromis de dragul presupusei "unităţi", atunci acea biserică este "carnală", "greşită" şi "nescripturală". Aceasta pare că ai înţeles când ai zis:

"Orice confesiune este greşită şi nescripturală".

"În Scriptură singurul motiv pentru o divizare a bisericilor era localitatea".

"Cred că există diviziuni, ale bisericilor bazate pe carne, nu pe o bază scripturală, cu excepţia cazului că voi sunteţi divizaţi numai după localitate".

    Apropo, ar fi o redare acurată a ultimului citat parafraza aceasta: "Cred că există diviziuni în biserici, dar acestea sunt bazate pe carne şi nu pe o bază scripturală, cu excepţia cazului că voi sunteţi divizaţi numai după localitate"?

    Brazil Brian: Matthew, Nu crezi că o linie de divizare doctrinară este "carnală" în sensul că păcatul (poate al celuilalt!) este cel ce a cauzat divizarea? Cu câtă uşurinţă plecăm pur şi simplu şi iniţiem propriul nostru grup când ceilalţi nu sunt de acord cu noi! Altfel spus, există situaţii (ca aceea a lui Luter) care fac imposibil să rămânem, în care un grup nou este iniţiat pentru că grupul de până atunci este intransigent într-un punct de doctrină esenţial.

    TOTUŞI, dacă biserica n-ar fi atât de puternic organizată şi ar fiinţa mai mult ca o reţea lejeră de biserici în casă, ar putea exista diferenţe doctrinare în Corpul lui Cristos, fără necesitatea formării de noi confesiuni. Un model mai organic al bisericii ar permite pentru mine să nu fiu de acord cu un frate care învaţă ceva eronat, fără să mă separ organizaţional de el şi astfel să pot acţiona spre aducerea lui înapoi la ceea ce este adevărat. Ar proteja de asemenea împotriva erorii în sensul că fratele respectiv nu ar fi în măsură să-şi creeze propria „biserică organizată” care să arate în exterior exact ca a mea, pentru a-şi propaga doctrina lui falsă.

    Matthew: Brazil Bryan, n-am spus niciodată că oamenii ar trebui să plece şi formeze propriile lor confesiuni personale ori de câte ori nu sunt de acord cu ceva ce spune pastorul. Şi într-adevăr, diferenţierile în confesiuni se datorează păcatului şi cărnii. DAR, când ai spus acest lucru, tu ai înţeles altfel lucrurile decât  Godbeloved. Tu admiţi că este păcatul celui care este incorect din punct de vedere doctrinar şi refuză să se supună autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu. Godbeloved dă de înţeles că ambele părţi sunt păcătoase. Pentru a folosi exemplul tău, aş fi de acord că diferendele doctrinare dintre Roma şi Martin Luter au fost bazate pe păcatul Romei, astfel că Luter n-a avut decât să rupă legăturile. Cu toate acestea, mesajul lui Godbeloved mi-a dat impresia clară că ar spune că atât Roma cât şi Martin Luter au fost carnali şi păcătoşi din cauză că nu şi-au ignorat convingerile diferite şi nu au căutat "unitatea". Cel puţin acest lucru pare să fie subînţeles în afirmaţiile "Orice confesiune este greşită şi nescripturală" şi „există diviziuni, ale bisericilor bazate pe carne, nu pe o bază scripturală, CU EXCEPŢIA CAZULUI CĂ VOI SUNTEŢI DIVIZAŢI NUMAI DUPĂ LOCALITATE”.

    Brazil Bryan: Matthew, înţeleg că tu nu ai zis că ar trebui să formăm confesiuni bazate pe dezacorduri doctrinare. Bănuiesc că doar am luat-o eu înainte pe cont propriu în discuţie. Îmi pare rău.

    Godbeloved: Matthew, da, şi eu cred în ineranţa Scripturii. Nu cred însă că interpretările biblice pe care le dau oamenii sunt inerante fără discuţie. Brazil Bryan, tu ai zis, "Godbeloved, eu cred că trebuie să fim atenţi în aplicarea învăţăturii lui Nee despre Localitate. Fapt este că, DIN CAUZA stării de păcat, Corpul este divizat. Nu rezolvăm problema aruncând cu pietre în confesiuni. Nu simt vreo nevoie să-mi părăsesc confesiunea – SIMT însă că ar trebui să ridic steagul meu confesional mai degrabă cu moderaţie şi să fiu dispus să manifest unitatea Corpului colaborând cu celelalte grupuri atât cât este posibil".

    Nu cred nici în aruncarea cu pietre în confesiuni. Isus nu a aruncat cu pietre în femeia adulteră, dar a admis că ce făcuse ea era greşit atunci când a numit fapta ei păcat. Mie mi-a fost greu la început să mă gândesc că a merge la o confesiune este păcat. Pe măsură însă ce am continuat să citesc cartea d-lui Nee, THE NORMAL CHRISTIAN CHURCH LIFE... El vorbea mult despre acest lucru, că în fapt este un păcat să fii implicat în confesiuni, din cauză că scriptural ele sunt facţiuni (secte) sau diviziuni ale corpului lui Cristos, care în Biblie sunt catalogate ca un păcat.

    Voi încerca să găsesc versetele despre care vorbea el. Brazil Bryan, mă poţi ajuta să înţeleg, în această lumină, de ce crezi că nu este greşit să fii într-o confesiune? Mulţumiri fiecăruia pentru comentarii.

    Brazil Bryan: Godbeloved, Nee însuşi argumentează că o biserică „neconfesională” este tot atât de vinovată de diviziune ca şi o biserică confesională pentru că şi ea s-a separat de celelalte biserici pe baza unui criteriu.

    În gândirea mea, singurul mod în care cineva dintr-o confesiune poate implementa principiul biblic pe care îl evidenţiază Nee este să stea în grupul lui şi să acţioneze în interesul unităţii Corpului. Pur şi simplu nu văd vreun mod cum poate cineva părăsi un grup pentru a iniţia o "biserică locală" fără să fragmenteze şi mai mult Corpul.

    Astfel, este mai uşor pentru aceia dintre noi care se află la conducere pentru că avem o ocazie mai favorabilă să influenţăm direcţia bisericii. După cum am evidenţiat în mesajul meu, mi-ar place să văd o formă mai organică a vieţii de biserică bazată pe biserici în casă, independente, care sunt "eliberate" de părinţii lor confesionali pentru a exprima o formă mai organică a Corpului. În calitate de misionar confesional, lucrez la iniţierea unei asemenea reţele, dar va fi o "biserică confesională" ÎN SENSUL că a fost născută dintr-o confesiune şi va avea (cel puţin la început) multe dintre caracteristicile organizaţiei-părinte. VISUL meu este să văd confesiunea lăsând această biserică să existe fără o constituţie oficială şi fără o organizare legală – dacă acest lucru se întâmplă sau nu rămâne de văzut!

    Nu ar fi ceva frumos? O biserică confesională iniţiind o biserică care nu flutură steagul confesional. Nu vreau să fac reclamă misiunii mele, dar facem acest lucru în multe locuri în lume şi am cunoştinţă şi despre alte grupuri care fac la fel.

    În opinia mea aceasta este singura cale să ajungem cu evanghelia în lumea islamică. "Nu-i mai luaţi pe oameni la biserică; duceţi biserica la oameni" (Wolfgang Simson).

    Michael Gregga: Conceptul de unitate este în mare măsură înţeles greşit. Cred că se cuvine să fie unitate între cei aleşi, şi este, dar între biserici, care sunt compuse din grâu şi neghină, nu este unitate, şi pe drept aşa.

    1 Cor. 11:18, 19, ESV: „Căci, în primul rând, când vă strângeţi ca biserică, aud că sunt diviziuni între voi. Şi în parte o cred, pentru că trebuie să fie facţiuni între voi cu scopul ca aceia care sunt autentici între voi să poată fi recunoscuţi”. Să reţinem, însă, că aceasta este o JUDECATĂ de la Domnul.. Vă rog să vedeţi răspunsul meu sub punctul de discuţie: "De ce permite Dumnezeu o biserică diversă?"

     Daţi-mi libertate sau daţi-mi moarte!

    Godbeloved: Brazil Bryan, tu ai spus: "Nee însuşi argumentează că o biserică „neconfesională” este tot atât de vinovată de diviziune ca şi o biserică confesională pentru că şi ea s-a separat de celelalte biserici pe baza unui criteriu". Sunt aproape de acord. Nici eu nu am susţinut că bisericile non-confesionale sunt în ordine... probabil tu nu mi-ai vorbit mie, ci în general. De asemenea ai zis: "În gândirea mea, singurul mod în care cineva dintr-o confesiune poate implementa principiul biblic pe care îl evidenţiază Nee, este să rămână în gruparea lui şi să acţioneze în interesul unităţii Corpului. Pur şi simplu nu văd vreun mod cum poate cineva părăsi un grup pentru a iniţia o "biserică locală" fără să fragmenteze şi mai mult Corpul". Nee spune în mod special că a fi într-o confesiune este păcat şi că cine este parte a unei biserici care nu este formată pe criteriul localităţii fragmentează corpul. Pentru motive din Scriptură pe care le-am spus deja.

    Brazil Bryan, tu crezi despre confesiuni că nu sunt rele, ci doar că nu sunt ideale?

    Greg, cred că Pavel vorbeşte în context despre diviziunile din interiorul unei biserici, nu despre biserici diferite una faţă de alta. Apreciez să vorbesc cu voi toţi despre acest subiect. Inimile noastre să continue să fie toate tandre una faţă de alta şi faţă de Cristos. Multă dragoste!

PS. Am găsit unul din versetele care vorbesc despre facţiuni: "Şi faptele cărnii sunt evidente, care sunt: imoralitate, impuritate, senzualitate, idolatrie, vrăjitorie, duşmănii, ceartă, gelozie, izbucniri de mânie, dispute, disensiuni, facţiuni, invidie, … şi lucruri ca acestea..." (Gal 5:19-21).

    Brazil Bryan: Da, Godbeloved, părerea mea este că Nee greşeşte când spune că a sta într-o biserică confesională este păcat şi sectarism. Nu cred că el dovedeşte biblic acest lucru în vreun fel şi personal nu văd nici o cale practică de a pune în practică litera a ceea ce spune el în cartea lui, decât dacă cineva se duce într-un oraş unde nu există absolut nici o prezenţă creştină de nici un fel. Da, spun că  bisericile confesionale nu sunt ideale, dar că nu este rău să rămâi în una.

    Matthew: Godbeloved, acestea sunt afirmaţiile pe care le-ai făcut până acum la care mă voi referi pe scurt în două răspunsuri:

"Orice confesiune este greşită şi nescripturală".

"În Scriptură singurul motiv pentru o divizare a bisericilor era localitatea".

"Cred că există diviziuni, ale bisericilor bazate pe carne, nu pe o bază scripturală, cu excepţia cazului că voi sunteţi divizaţi numai după localitate".

”În fapt este un păcat să fii implicat în confesiuni, din cauză că scriptural ele sunt facţiuni sau diviziuni ale corpului lui Cristos care în Biblie sunt păcate”.

Răspunsul 1: Logică defectuoasă

    Mai întâi de toate, îţi voi arăta cea mai stridentă eroare a argumentării tale de până aici. Ai spus că singura distincţie justificabilă între creştini ar fi una geografică mai degrabă decât una doctrinară. Pe această bază ai zis: „Orice confesiune este greşită”.

    Să ne luăm câteva secunde pentru a clarifica ce este o “confesiune”. O confesiune este un grup de credincioşi care împărtăşesc aceeaşi interpretare a doctrinei biblice. Cu alte cuvinte, confesiunile sunt distincţii între credincioşi pe baza convingerii că unele lucruri sunt adevărate (sau că nu sunt adevărate).

    Astfel când ai zis, "Orice confesiune este greşită“, tu ai înţeles evident:  “Orice distincţie făcută între credincioşi pe baza convingerii referitor la ce este sau nu adevărat (în opoziţie cu distincţia făcută datorită barierelor geografice), este greşită.”

    Acum, uită-te un moment la logica ta. Tu ai zis că bisericile confesionale (adică distincţiile între credincioşi pe baza convingerii referitor la ce este sau nu adevărat) sunt “un păcat”. Dar în argumentarea ta de până acum tu ai tras o linie foarte conturată de separare doctrinară referitor la ce este sau ce nu este o distincţie îndreptăţită între credincioşi, distingându-te astfel pe tine însuţi de aceia dintre noi care nu suntem de acord. (Bineînţeles, admit că nu ai ‘anatemizat’ pe nimeni, dar tot aşa nici confesiunea Southern Baptist nu ‘anatemizează’ confesiunea prezbiteriană PCA).

    Cu alte cuvinte, Brazil Bryan a identificat problema când a spus că, în ce priveşte vina, cauza “non-confesională” este la fel de condamnabilă ca şi orice altă cauză “confesională”, când este vorba de distingerea proprie ca un grup aparte de credincioşi care împărtăşesc o interpretare particulară a doctrinei biblice şi convingeri proprii referitor la ce ar fi adevărat. Adică, aşa-numita biserică “non-confesională” nu este cu nimic mai puţin “confesională” decât biserica Southern Baptist sau biserica prezbiteriană PCA, etc. După cum a exprimat Bryan foarte bine “Biserica ‘non-confesională’ este tot atât de vinovată de diviziune ca şi o biserică confesională pentru că şi ea s-a separat de celelalte biserici pe baza unui criteriu”.

    Da, am citit chiar acum răspunsul tău către Bryan, dar nu-l împărtăşesc. Când spui hotărât că este un păcat să subscrii la o confesiune anume, tu fluturi steagul “non-confesional”.Cu regret, dar asta faci.

Răspunsul 2: Interpretare defectuoasă a Scripturii

    În al doilea rând, afirmaţia ta că “Orice confesiune este greşită şi nescripturală” este pur şi simplu 100% greşită, aşa cum am spus în primul meu mesaj. Îmi voi lua câteva minute aici să arat că Pavel, Ioan şi Iuda insistă toţi că creştinii se disting pe ei de cei care susţin doctrine incorecte.

    Pavel le scrie galatenilor într-o furie absolută. El omite complet la începutul scrisorii cuvintele lui tradiţionale despre rugăciuni şi bucurie, lansându-se imediat într-o aprindere de oroare împotriva ereziei. Folosesc cuvinte tari ca “furie” şi “aprindere” pentru că Pavel foloseşte el însuşi în mod intenţionat un limbaj dur. Observă versetele 8, 9: “Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o evanghelie contrară aceleia pe care v-am predicat-o noi, să fie blestemat! După cum am mai spus înainte, aşa spun din nou acum, dacă cineva vă predică o evanghelie contrară aceleia pe care aţi primit-o, să fie blestemat!” Ei bine, este acelaşi limbaj dur – şi se bazează în totalitate pe convingerea lui Pavel că doctrina pură este supremă. El foloseşte un limbaj chiar şi mai dur în 3:1: “Galateni naivi! Cine va vrăjit?!” Şi să nu uităm că oponenţii lui Pavel nu erau hinduşii sau islamicii. Nu, ei erau credincioşi declaraţi. Pavel pronunţă un blestem asupra învăţătorilor falşi. Cu cât mai mult deci ar trebui noi să ne ferim de erezie şi să ne separăm pe noi înşine de cei pe care Sfânta Scriptură îi condamnă ca eretici! În mod clar, Pavel aşează linia de divizare între credincioşi. Şi anume, trebuie făcute distincţii între cei care pretind că-l urmează pe Cristos – distincţii  referitor la interpretarea corectă a doctrinei biblice. Şi totuşi tu insişti să spui, ”În fapt este un păcat să fii implicat în confesiuni“. Nostim, dar asta nu e ce a spus Pavel.

    În 1 Corinteni 5:1-5, Pavel vorbeşte despre un om din biserica din Corint care credea că este în ordine să aibă relaţii cu mama sa vitregă. Evident aceasta n-a fost o distincţie geografică. Iar Pavel spune în v. 6 că “un pic de aluat dospeşte toată plămădeala”. Cu alte cuvinte, un măr rău are potenţialul să strice întreaga ladă. N-ar fi îngrozitor dacă eroarea minorităţii ar vătăma restul corpului? Ba da! Astfel Pavel continuă în v. 7: “Curăţiţi aluatul cel vechi ca să puteţi fi o plămădeală nouă”. Ce avem noi de-a face cu cei a căror convingeri încearcă să ruineze corpul? Pavel spune: “Curăţiţi-i de la voi”. Acesta este motivul exact pentru care în versetele 9-11 el spune că cei ce îl urmează pe Isus nu trebuie să aibă de-a face cu cei care pronunţă numele lui Cristos, dar care se abat însă de la învăţătura lui: “V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu oamenii imorali; n-am înţeles cu oamenii imorali ai acestei lumi sau cu cei lacomi şi avari sau cu idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci de fapt v-am scris să nu vă asociaţi cu orice aşa-numit frate, dacă acesta este imoral sau lacom sau idolatru sau insultător sau beţiv sau extorcator – nici măcar să nu mâncaţi cu un astfel de om”. Aici  Pavel spune că nu trebuie să avem nimic de-a face cu aşa numiţi fraţi care deviază de la îndrumarea corectă dată de Cristos. “Curăţiţi aluatul cel vechi!” Cu alte cuvinte, atunci când corpul este ameninţat, trageţi o linie de separaţie! Separaţi-vă pe voi înşivă de eroarea lor şi glorificaţi-l pe  Cristos.

    Şi da, admit că situaţia concretă la care se referea Pavel avea de-a face cu o persoană, dar principiul este exact acelaşi, şi anume, nu lăsaţi vreodată ca eroarea unei părţi să afecteze întregul.

    Acesta este principiul care îi conduce pe credincioşi să se separe de eroarea altor credincioşi – chiar lucrul pe care tu îl numeşti "un păcat".

    În plus, Pavel spune în Tit 1:7-9 că păstorii trebuie să se ţină de cuvântul fidel al adevărului “ca să fie în stare, atât să încurajeze cu învăţătura sănătoasă, cât şi să înfrunte pe cei care vorbesc împotrivă”. Ştim că Pavel vorbeşte despre distincţii doctrinare mari, aşa cum arată cuvintele lui în continuare: "Sunt mulţi nesupuşi, care vorbesc fără folos şi sunt amăgitori, cărora trebuie să li se închidă gura din cauză că învaţă pe oameni lucruri pe care nu trebuie să le înveţe…mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă" (v. 10-13). Vezi şi 2:7 unde se spune că trebuie să fim atât de curaţi în doctrină încât cei împotrivitori să rămână de ruşine.

    De asemenea, există o mulţime de texte pauline care vorbesc despre necesitatea supremă de a „păzi” doctrina sănătoasă a Cuvântului şi de a ne feri de erezie şi de eretici, ca de exemplu: Tit 2:15; 1 Timotei 1:3; 4:11; 4:16; 5:21; 6:3-4; 6:13; 6:20; 2 Timotei 1:13; 1:14; şi 2:24-25.... Şi ce spune Iuda referitor la bisericile confesionale? Spune că ar trebui să trecem peste orice deosebire şi să păstrăm „unitatea”? Nu, ci el spune: “Luptaţi pentru credinţă!” Aceasta înseamnă literal a lupta până la capăt de dragul adevărului sublim al lui Cristos. “Dragostea se bucură de adevăr!” (1 Corinteni 13:6). După părerea mea Iuda a crezut în păstrarea unei distincţii între biserica adevărată şi erezie – principiu care mă conduce şi pe mine la denominaţia Southern Baptist (Reformată). Dar conform cuvintelor tale, a face acest lucru este “greşit şi nescriptural” şi de asemenea "un păcat". Interesant, Iuda nu a zis asta.

    Scriptura insistă fără echivoc că credincioşii trebuie să păstreze unitatea respectând puritatea doctrinară, atât de mult încât să se facă distincţii pentru a separa adevărul de eroare şi supunerea la doctrina biblică de nesupunerea la doctrina biblică.
    Godbeloved, am fost mişcat de la început de compasiune, iar acum pare că am dezvoltat un pic de justificată indignare paulină, mai ales de la citirea ultimului tău mesaj. Acolo tu ai afirmat sus şi tare că este absolut un păcat să fii într-o biserică care are o afiliere denominaţională. Când faci asemenea afirmaţii, Godbeloved, trebuie să fii 100% sigură că nu greşeşti.

    Îmi pare că manifeşti chiar lucrul pe care l-ai condamnat, şi anume tu predici "toleranţa", dar eşti intolerantă cu intoleranţa celor care nu sunt de acord cu tine şi susţin că denominaţiile sunt autorizate de Scriptură.

    Răspunsul lui Gregga este foarte bun. Citeşte ce a spus despre unitate şi diversitate.

    Dragostea nu ignoră adevărul în numele "unităţii". Dragostea  se bucură de adevăr! (1 Corinteni 13:6). Matthew.

 

    Michael Gregga: Bine, nu vreau să pară că este o coaliţie contra lui Godbeloved sau ceva de acest den, dar trebuie să repet ultimul punct pe care l-am spus despre pasajul din 1 Corinteni. Ştiu că în context se vorbeşte despre diviziuni într-o singură biserică. Înţeleg acest lucru. Pavel spune că  acestea trebuie să existe. Reţinând acest punct, întreb: În ce condiţii a părăsit Martin Luter biserica catolică?

    Ei l-au dat afară! De fapt, în biserica primară, nu învăţau creştinii în sinagogi? Aşa că nu s-a separat chiar biserica timpurie în două denominaţii, evreii şi creştinii? Sunt necesare aceste distincţii pentru a arăta cine are aprobarea lui Dumnezeu, după cum spune Pavel?

Daţi-mi libertate sau daţi-mi moarte!

Michael Gregga

    Bryan: Michael şi Matthew,

Dacă îmi permiteţi, aş dori să o apăr puţin pe Godbeloved în acest punct. Cred că şi ea şi eu avem o altă perspectivă decât voi doi pentru că am citit cartea lui Watchman Nee, The Normal Christian Church Life. Şi Nee este împotriva bisericilor neconfesionale din cauza argumentului logic pe care l-am arătat în mesajul meu (Îl am de la el!).

     Cred că lucrul care ne lipseşte în biserică este o reconsiderare a naturii organizaţiei Corpului. Nici unul dintre pasajele scripturale pe care le-aţi citat (şi sunt de acord cu modul de interpretare) NU PRETINDE începerea unei noi ORGANIZAŢII, cum ar fi confesiunea. Dacă Biserica ar putea exista ca un corp organic cu o structură de autoritate spirituală în locul celei organizaţionale, atunci am avea posibilitatea ATÂT să condamnăm, să respingem erezia (sau pur şi simplu interpretarea incorectă), CÂT ŞI să păstrăm legătura cu fraţii care deviază, aşa încât cu timpul să poată fi restabiliţi. Dar, în practică, noi ne disociem după anumite aserţiuni doctrinare (ex. Declaraţia de credinţă a grupului meu) aşa încât atunci când cresc în înţelegerea Cuvântului şi încep să văd inconsecvenţe în modul de înţelegere anterior, sunt silit să iniţiez un grup nou sau să mă mut la unul diferit.

    Trebuie să existe o cale de a rămâne în “familia” mea şi de a acţiona în direcţia unităţii doctrinare FĂRĂ acceptarea incorectitudinii doctrinare.  Ideile despre biserica locală pe care le prezintă Nee în cartea sa sunt foarte fascinante şi m-au ajutat să mă orientez spre un model de biserică care cred că este mult mai biblică decât structurile confesionale puternic organizate, dotate cu constituţie, legi anexe, etc. pe care le ştim astăzi. Nu am fost de acord cu afirmaţia lui Nee că biserica confesională este un păcat. Cred că este doar mai puţin decât ideală şi că există o ”a treia” cale care NU este biserica non-confesională.

Bryan

"Nu-i mai luaţi pe oameni la biserică; duceţi biserica la oameni" (Wolfgang Simson).

    Godbeloved: Matthew, ca răspuns la punctul 1:

    Poate că un mod mai bun de a spune ce vreau să spun este că eu cred că bisericile care nu sunt delimitate pe criteriul localităţii nu sunt biserici deloc. Nu, conform definiţiei scripturale a lui Dumnezeu.

    Exprimând lucrurile în acest fel, nu trebuie să folosesc de loc calificativul confesional sau neconfesional. Am avut sentimentul că tu te-ai oprit la termenii mei şi nu la ce am vrut să spun.

    Ca răspuns la punctul 2, nu-ţi înţeleg logica. Citezi texte care spun că n-ar trebui să ne asociem cu anumiţi oameni... înseamnă aceasta să rupem legăturile şi să plecăm în confesiuni diferite pe acest motiv? Sau trebuie să acţionăm împreună după cum îi spune Pavel lui Timotei, încercând să-i îndrumăm cu dragoste pe cei care cred diferit?

    Am impresia că tu ignori ce spun în realitate Scripturile despre biserică, că era una singură în fiecare localitate. Şi faptul că deşi erau mii de credincioşi în Ierusalim, constituiau totuşi o singură biserică.

    Sunt de acord cu punctele tale despre separare. Dar tu le aplici la structura bisericii şi presupui că înseamnă a face confesiuni... Nu înţeleg de ce faci acest salt.

Multă dragoste, Godbeloved.

    Godbeloved: Brazil Bryan: “Trebuie să existe o cale de a rămâne în “familia” mea şi de a acţiona în direcţia unităţii doctrinare FĂRĂ acceptarea incorectitudinii doctrinare”. 

    Brazil Bryan, poţi să mă faci să înţeleg cum de crezi despre confesiuni că nu sunt păcătoase în lumina versetelor din Galateni pe care le-am scris mai înainte...

    Mulţumesc mult pentru că discuţi cu mine despre aceste lucruri. Îţi respect atitudinea şi ideile, chiar dacă s-a putea să nu fiu de acord.

    Multă dragoste, Godbeloved

    Godbeloved: Dragă Michael, sfaturile tale sunt bune... Dar eu nu vorbesc despre bisericile nedenominaţionale. Ci mă refer la bisericile locale. Cât despre mine eu nu merg la vreo biserică denominaţională sau nedenominaţională. Nu pentru ca să scap de autoritate. A fost o decizie personală, greu de luat. Duminicile mă scol mereu cu dorinţa puternică de a merge la biserică. Îmi lipseşte închinarea, îmi lipsesc oamenii, a fost o obişnuinţă şi a fost confortabilă. Mă duc de când m-am născut. Este mai greu pentru mine să fac valuri, să merg contra curentului, să-mi trăiesc convingerile, când mi-ar fi mai uşor să-mi ignor conştiinţa şi să merg... Am fost tentată să merg şi din cauza a ceea ce ar putea crede ceilalţi despre mine. Un motiv destul de greşit. Mă simt foarte convinsă de Scriptură şi Dumnezeu... astfel că vreau să ascult de el. Vă mulţumesc pentru discuţii.

Cu multă dragoste, Godbeloved.

    Matthew: O, dumnezeule, Godbeloved! Tocmai am citit răspunsul tău către Michael. Spune-mi te rog că n-am înţeles bine... Nu eşti implicată în absolut nici o biserică?? Cred că mi-a stat un pic inima în loc când am citit. Poate n-am înţeles eu?! Matthew.

    Godbeloved: Matthew, tocmai am citit ultimul tău mesaj şi aproape am plâns... nu doar din cauză că inima îmi stă în loc când mă gândesc că nu sunt în biserică... că mă scufund... nici mie nu-mi place... de fapt mă simt ca şi cum aş fi în iad chiar acum.

    Nu există o biserică locală în oraşul meu... şi nu mă simt condusă să iniţiez una. Încerc să-l caut pe Dumnezeu aşa cum stau lucrurile şi mă rog împreună cu soţul meu în legătură cu acest fapt.

Multă dragoste, Godbeloved.

    Matthew: Godbeloved, cuvântul "secte" în Gal. 5:20 este acelaşi cuvânt grecesc tradus "erezii" în 2 Petru 2:1. În popor s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, tăgăduind pe Stăpânul care i-a cumpărat şi aducând asupra lor o grabnică distrugere. Ei bine, ceea ce au încercat Matthew şi Michael să arate este că nu este rău pentru noi să ne separăm de aceste erezii nimicitoare. Dacă tu foloseşti acelaşi cuvânt din Galateni 5:19 pentru a încerca să dovedeşti că ar trebui să acceptăm pe un frate care dă învăţături false, contrazici 2 Petru 2:1. Ce am încercat să spun (şi nici unul nu a reacţionat la asta), este că există o cale de a ne separa de învăţătura falsă fără să formăm necontenit alte denominaţii. Godbeloved, eu nu cred că o denominaţie este intrinsec „sectară”. Dar POATE fi, iar când este, se dovedeşte un păcat. Dar denominaţia în sine este doar un mod imperfect în care Biserica a reuşit să dea urmare pasajele scripturale pe care le-a indicat în mod potrivit Matthew.

    Godbeloved, bine, întreaga mea abordare a subiectului se schimbă. Chiar acum, nici nu-mi mai pasă de celelalte mesaje. Tu eşti în pericol chiar acum. Domnul a creat Biserica ca să fie un refugiu pentru cei neajutoraţi, pentru oile nebănuitoare (ca tine şi ca mine) care n-au nici o idee cât rău poate face un lup monstruos (sau un spirit nesfânt cu acelaşi caracter). Când păşeşti dincolo de linia de protecţie care înconjoară Biserica, îţi pui singură o ţintă pe piept. Pentru atacul lui Satan şi al hoardelor întunericului. Te rog, te rog, te rog, căieşte-te de asta şi aruncă-te în mila Domnului.

    Evrei 13 spune că bătrânii din Biserică sunt "păzitorii sufletului tău". Când alegi să părăseşti conducerea bătrânilor, sufletul tău nu mai este păzit în felul în care Cristos a ales să-l păzească.

    Evrei 10:23-25 ne spune să nu abandonăm niciodată  adunarea noastră împreună, iar versetele care urmează apoi sunt cele mai înfricoşătoare din întreaga Biblie.

    Te rog, te rog, te rog, dă ascultare la ce-ţi spun.

Scrie-mi înapoi, Matthew.

    Brazil Bryan: Godbeloved, ar putea fi de ajutor dacă am şti mai multe despre situaţia ta. Îmi pare că tu ai apucat învăţăturile lui Nee (multe sunt foarte valoroase!) şi te-ai separat singură de Corp. Pur şi simplu nu cred că asta are Dumnezeu în plan pentru tine. Ne-ai putea da mai multe detalii despre călătoria ta spirituală?

"Nu-i mai luaţi pe oameni la biserică; duceţi biserica la oameni" (Wolfgang Simson).

Bryan.

Notă: restul discuţiei omis ca nerelevant.

(Discuţie de la forumul Desiring GOD Ministries)

Vezi pe aceeaşi temă: Uniţi într-un spirit!