Va accepta Societatea să facă schimbări

 referitor la anul 1914?

    Ar fi foarte dificil pentru Societate să schimbe anul 1914. Ea învaţă că Isus a venit la puterea Regatului în 1914, a fost inspectată în 1918 şi numită ca sclav fidel peste toate bunurile lui în 1919.

Citat:

*** w90 3/15 15  Cooperare cu Corpul de Guvernare astăzi ***

4 În 1918 regele întronat Isus Cristos a găsit un grup mic de creştini care părăsiseră mai înainte bisericile creştinătăţii şi erau preocupaţi să susţină interesele pământeşti ale Stăpânului lor. După ce i-a rafinat ca şi cu foc, Isus le-a dat sclavilor lui o autoritate sporită în 1919 (Maleahi 3:1-4; Luca 19:16-19). El i-a numit peste “toate bunurile lui” – Luca 12:42-44.

Societatea este legată inevitabil de anul 1914 şi nu-mi imaginez să schimbe acest lucru. Dacă ar înlătura acest punct de credinţă atunci i-ar aluneca de sub picioare pretenţia de a fi fost în toţi aceşti ani clasa sclavului fidel şi prevăzător din cauză că ar însemna că Cristos nu a inspectat templul lui pământesc şi nu i-a numit pe membrii acestuia peste toate bunurile lui.

    Am sentimentul că ei în esenţă chiar au renunţat la subiectele legate de escatologie şi au optat în schimb pentru o abordare vagă de genul ‘suntem înaintaţi adânc în timpul sfârşitului’. Ca un morcov pus în cârlig în faţa măgarului, doar ca să-i ţină pe toţi în stare de mişcare, dar părând să nu ajungă niciodată mai aproape.

    Până la urmă noua ‘lumină’ savantă, dar fadă şi îndoielnică, referitor la ceea ce a înţeles Isus prin ‘această generaţie’, înseamnă că de fapt sfârşitul poate continua indeterminabil ca o eră vagă, nedefinită, aşa încât nu mai este nici o grabă de a schimba lucrurile. Mai ales cu o revenire a ratei de creştere la 2,8% anul trecut.

    Este pur şi simplu trist. Există mii şi mii de Martori fideli care s-au spetit muncind din greu în lucrarea de predicare şi în congregaţii timp de foarte mulţi ani. Ei ar merita cel puţin să li se spună adevărul, să audă cum stau lucrurile!

    Dar aşa cum am spus, este destul de improbabil că va veni schimbarea. Astăzi sunt totuşi cinci fraţi mai tineri în Corpul de Guvernare. Cei mai în vârstă cu siguranţă nu vor face schimbarea, dar ar putea exista speranţă din partea celor mai tineri? Să sperăm aşa.

    Totuşi am citit odată un citat de fratele Knorr (din vreo carte, nu din Turnul de veghe). El  spusese despre 1914 ceva de genul “Nu sunt chiar atât de sigur că nu greşim în legătură cu anul 1914. Sper să avem dreptate, dar pur şi simplu nu sunt sigur”. Cred că a zis acest lucru prin anii ’50. Aşa că ei ştiau încă de atunci... şi totuşi nici o îndreptare.

    Îţi vine să te cutremuri când vezi nu numai încăpăţânarea celor responsabili cu distribuirea hranei spirituale, dar şi înfumurarea cu care îşi îndeplinesc responsabilităţile. Cum zice acea zicală veche: Cei ce nu învaţă din istorie sunt condamnaţi să o repete.

    În zilele lui Isus fariseii care se aşezaseră pe scaunul lui Moise, erau Corpul de Guvernare al sistemului evreiesc de închinare. Ei ştiau până chiar şi anul când trebuia să apară Mesia în Israel, pe baza profeţiilor lui Daniel şi a altora. Totuşi chiar atunci când Isus s-a aflat direct înaintea lor, ei l-au respins. Şi chiar dacă Isus i-a mustrat aspru, ei au continuat să se uite de sus la el (cu excepţia câtorva dintre ei).

    Cât de perfect potriveşte situaţia că în mijlocul unui grup care afirmă că este poporul lui Iehova găsim un alt grup de oameni care tot aşa s-au  aşezat pe scaunul lui Moise şi au devenit Corpul de Guvernare al sistemului nostru de închinare. Chiar în faţa dovezilor strigătoare, ei resping implicaţiile acestor dovezi, uitându-se de sus la cei ce ar încerca să le aducă lucrurile în atenţie. Este ca şi când l-ar respinge pe Isus însuşi (Matei 10:40-42; Marcu 9:36-37).

    Interesant este că Societatea a scris o mulţime de sfaturi adresate turmei referitor la “izolarea” individului de congregaţie sau de alţii, citând Proverbe 18:1:

“Cel ce se izolează va căuta aspiraţia [lui] egoistă; se va opune împotriva oricărei înţelepciuni practice.” (NWT).

Chiar şi bătrânii mei locali au folosit acest text scriptural cu referire la pericolul respingerii întrunirilor şi a altor lucruri în mod sistematic.

    Dar eu găsesc extrem de îngrijorător faptul că Societatea s-a “izolat” în multe moduri de copilaşii despre care se vorbeşte în Marcu 9:36, 37. Într-adevăr, nu caută ei propria lor “aspiraţie egoistă”, atunci când refuză să asculte argumentarea solidă pe care le-o scriu “copilaşii”?

    Şi nu este răspunsul lor asemănător dialogului care a urmat chiar după ce Isus le-a dat sfatul de mai sus? Ioan i-a spus lui Isus:

 “Învăţătorule, am văzut un om folosind numele tău pentru a scoate demoni, dar i-am spus să se oprească fiindcă nu este unul din grupul nostru” (NLT).

Într-adevăr, cum reacţionează Societatea când unul pe care îl consideră în afara “grupului” ei începe să facă lucrări de putere “folosind” numele (autoritatea) lui Isus? Şi cum reacţionează Societatea când cineva din afara “canalului” începe să spună ceva ce ea n-a aprobat să fie învăţat? Nu încearcă reprezentanţii ei să-i “oprească” pe unii ca aceştia prin comitete judiciare şi excomunicare sub acuzaţii ticluite ca sectarism sau apostazie?

Dar ce spune Isus ca răspuns la întrebarea lui Ioan? Isus a replicat,

 “Nu-l împiedicaţi. Nu este nici unul care să înfăptuiască un act de putere în numele meu şi care să mă poată vorbi de rău în acelaşi timp. Căci oricine nu este împotriva noastră, este pentru noi”.-- Marcu 9:39-40 (NAS).

Societatea ar face bine să-i asculte pe “copilaşi”, prin ascultarea chiar a acelora care sunt în afara “grupului” lor. Observă sfatul dat de Isus mai departe:

Pentru că oricine vă dă să beţi un pahar cu apă pe baza faptului că aparţineţi lui Cristos, adevărat vă spun, cu nici un chip nu-şi va pierde răsplata (v 41).

Un pahar cu apă nu este o cantitate prea mare de apă, dar suficient să satisfacă setea de moment. Şi oare nu există o sete chiar în acest timp, o dorinţă crescândă pentru apa lui Iehova în probleme referitoare la situaţia noastră prezentă şi la locul unde ne aflăm în fluviul timpului?

    În exemplul de mai sus, Isus a spus “oricine vă dă să beţi un pahar cu apă”. Să observăm că ei nu aveau să-şi dea lor înşişi apa de băut, nici nu aveau să dea apa menţionată vreunei alte persoane. În realitate alţii sunt cei ce încearcă să le ofere un pahar de apă înviorătoare prin scrisori ca şi prin alte forme de comunicaţie. Isus a asemănat odată “cuvintele vieţii veşnice” cu apa.

    De asemenea, Isus le-a dat discipolilor un avertisment aspru pentru cazul în care i-ar refuza dur pe aceşti “copilaşi” şi eforturile lor:

Dar cine îl face să se poticnească pe unul din aceşti micuţi care cred, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar pune în jurul gâtului o piatră de moară ca aceea învârtită de un măgar şi ar fi efectiv aruncat în mare (v 42).

Şi nu aceasta este ce se întâmplă în organizaţia care se pretinde a fi organizaţia pământească a lui Iehova? Nu sunt respinşi cei ce încearcă să dea un “pahar cu apă” Societăţii ca unii care ar fi de mică valoare şi apoi se poticnesc de la a-i servi lui Iehova? În cazul de faţă ar fi într-adevăr “mai bine” pentru Societate dacă şi-ar pune ceva în jurul gâtului şi s-ar arunca efectiv în mare, atât de preţioşi sunt “micuţii” sau “copilaşii” în ochii lui Iehova.

    În orice caz, istoria are un mod primejdios de a se repeta, şi ceea ce s-a petrecut înainte cu Isus chiar în faţa Corpului de Guvernare care era în existenţă în primul secol... este destinat parcă să se întâmple şi în zilele noastre – cu atât mai notabil în absenţa lui Isus şi în faţa sosirii iminente.

Timothy