Unitate şi conformitate:

De ce numai cultele par să le obţină

după Randall Watters

    Ce au toate cultele în comun? (Martorii lui Iehova, Mormonii, Calea Internaţional, Biserica lui Cristos din Boston, secta Moon, etc.) Ce oferă aceste organizaţii noilor convertiţi ce bisericile obişnuite nu pot oferi? Mai mult, ce face atât de dificilă părăsirea acestor organizaţii? Secretul este UNITATEA.

Dar nu tipul de unitate despre care vorbeşte apostolul Pavel în 1 Corinteni 1:10, NWT:

"Vă îndemn deci, fraţilor, prin numele Domnului nostru Isus Cristos, să vorbiţi toţi în acord şi să nu existe sciziuni între voi, ci să fiţi uniţi în mod potrivit în aceeaşi minte şi în acelaşi mod de gândire".

    Acest pasaj este folosit adesea de către culte pentru a dovedi altora că ele sunt singura congregaţie adevărată. Noilor discipoli li se prezintă anumite aspecte "unice" ale unităţii din mijlocul organizaţiei lor care ar trebui să demonstreze că Dumnezeu binecuvântează în mod supranatural organizaţia lor. Noul discipol nu este conştient, desigur, că multe alte organizaţii religioase (în fapt, cultele) folosesc exact acelaşi argument pentru a demonstra că organizaţia lor este singura biserică adevărată.

    Cultele au o formă de unitate care nu poate fi atinsă în biserici, dar întrebarea este, cum este obţinută această unitate, şi este de dorit? De asemenea, este ea acelaşi tip de unitate despre care vorbeşte Pavel?

Ce spune de fapt Pavel

    Nu există nici o dovadă că cei din Corint cărora le vorbea apostolul Pavel în 1 Corinteni 10 au atins vreodată unitatea desăvârşită a elementelor de doctrină şi a punctelor de vedere personale referitor la Dumnezeu şi la fraţii lor. Nici Pavel n-a încercat să-i facă pe toţi să gândească exact la fel, după cum presupun unii. Pentru a face astfel, Pavel ar fi trebuit să dezvolte o teologie sistematică adică un crez pentru biserici, precum şi un cod de conduită. În loc de aceasta, tot ce găsim sunt scrisorile lui care îndeamnă la unitate pe baza dragostei şi a îngăduinţei reciproce, nu prin conformitate doctrinară completă. El a identificat problema corintenilor ca imaturitate spirituală - fiind adulatori de personalităţi şi idolatri - mai degrabă decât ca o problemă doctrinară (1 Cor. 3:19).

    Dintr-un studiu al creştinismului timpuriu devine evident că erau împărtăşite vederi diferite în probleme minore. Spre sfârşitul secolului întâi starea bisericilor lăsa mult de dorit datorită imoralităţii, favoritismului, doctrinelor false şi influenţei lumii, aşa cum se vede din mesajele trimise de Isus celor şapte biserici din Asia Mică (Apoc. 1-3). Dar nu au fost stabilite crezuri şi reguli de conduită obligatorii pentru toţi. Nici nu a fost dată recomandarea ca cei fideli să părăsească bisericile pentru a scăpa de dezbinare, idolatrie, imoralitate sau doctrine false în corpul lui Cristos. Datorită naturii umane aceste lucruri nu se puteau remedia într-un mod absolut. Cultele încearcă să schimbe chiar aceste lucruri, iniţiind propriile lor organizaţii pe bază de separare. Cu ce rezultat?

Început nobile, sfârşit trist

    Cele mai multe culte bazate pe Biblie îşi au originea într-un lider idealist care se vede pe sine drept purtătorul de cuvânt ales al lui Dumnezeu destinat să readucă unitatea şi închinarea adevărată în creştinism. Şablonul urmat de aceşti mesia moderni este destul de previzibil, urmând în general acest curs:

1) Dezamăgire în legătură cu starea bisericilor.

2) Primesc o "revelaţie de la Dumnezeu" despre cum să revitalizeze închinarea adevărată pe pământ, aşa încât Dumnezeu să-şi accepte din nou poporul şi să înceapă să lucreze în mijlocul "adevăraţilor" credincioşi.

3) Formează un grup mic de aderenţi loiali care sunt destul de supuşi ca să-i accepte viziunea, iar aceştia devin liderii mişcării. Ei sunt investiţi cu putere şi o mentalitate elitistă, alimentând motivaţii nepotrivite şi un sentiment exagerat al importanţei în ce priveşte misiunea lor în lume.

4) Sunt puse în circulaţie noi revelaţii şi interpretări scripturale ca parte a "programului" pe care Dumnezeu îl instituie în mijlocul rămăşiţei fidele de credincioşi de pe pământ. Aceste scrieri sau învăţături devin practic scriptură ele însele, deşi probabil nu sunt identificate ca atare pentru a se păstra un profil "umil" faţă de lumea sceptică şi necredincioasă din afară. Însă, pentru "cei aleşi" din organizaţie, ele sunt LEGE.

5) Este instituit evanghelismul obligatoriu ca semn al "fidelităţii" faţă de Dumnezeu. Noii credincioşi sunt recrutaţi de obicei pe baza unor motivaţii discutabile (apelarea la dorinţa lor după o lume mai bună, mai multă putere şi autoritate asupra altora, sau pur şi simplu pentru alinarea incertitudinilor vieţii, mai degrabă decât apelarea la dragostea lui Dumnezeu arătată în răscumpărare... 1 Cor. 1:17, 18). În mod interesant, în orice cult care susţine doctrine bizare (care în general sunt considerate inacceptabile pentru public, cum ar fi respingerea sângelui, refuzarea tratamentului medical, stabilirea de date pentru sfârşitul lumii, etc.), este necesar un aport constant de noi convertiţi pentru a reafirma continuu veridicitatea doctrinelor şi practicilor, "priza" lor la public (vezi Bethel Ministries Newsletter, "Când profeţiile dau greş", mai/iunie 1990 [Citat]).

6) Liderul interpretează acum orice opoziţie la învăţăturile şi practicile lui ca "persecuţie", şi respinge efectiv orice critică validă a lui sau a grupului lui. "Cauza" lui este considerată dreaptă, iar Dumnezeu este văzut ca purtând stindardul luptei spirituale împotriva întregii opoziţii. Acesta este stadiul în care egoul liderului de cult este în plină floare şi tendinţele egotiste sunt uşor observabile. Cele opt puncte ale controlului mintal numite de Lifton (vezi inserţia de la pag. 8) devin acum evidente, cum sunt limbajul special dezvoltat de grup, folosirea confesării sau purificării, controlul asupra vieţii personale şi deplasării informaţiei, etc. Contestatarii sunt acum condamnaţi ca nedemni de existenţă şi evitaţi sau chiar maltrataţi fizic.

Unitatea cultică

    Unitatea este relativ uşor de atins într-un sistem totalitar. Se stabileşte o autoritate absolută şi mai presus de orice critică, iar cei ce nu se conformează sunt etichetaţi ca apostaţi sau eretici. Deoarece contestatarii sunt daţi afară imediat, organizaţia va consta întotdeauna numai din cei care sunt de acord în cuvintele lor cu doctrinele oficiale; astfel cultul apare a fi în unitate totală! Totuşi este o unitate forţată, deoarece a obiecta, a critica sau a da glas opiniei proprii este catalogat ca "a lupta contra lui Dumnezeu". Cultele obţin această unitate prin:

• Raportarea la o sursă centralizată de adevăr (liderul ales sau corpul de guvernare) căreia i se dă ascultare absolută.
• Îndoctrinarea continuă a membrilor, prin întruniri şi materiale de studiu.
• Frica de a obiecta la adresa organizaţiei, ca şi cum acest lucru ar stârni "mânia" lui Dumnezeu.
• Reguli şi legi pentru reglementarea conduitei, care trebuie urmate chiar şi în lucrurile mici ale vieţii.
• Intimidare şi dezvoltarea unei reţele de spioni şi cadre de informare secretă care demască pe oricine îndoielnic sau contestatar.
• Tehnicile de mai sus produc un sentiment unic de camaraderie datorită naturii elitiste a gândirii membrilor. Ei sunt... aleşii lui Dumnezeu. Acest sentiment de camaraderie este ceva "superior" în sine însuşi, iar a părăsi organizaţia (pentru a reveni la o biserică obişnuită) ar însemna pierderea acestei "superiorităţi" aparte. Doar dacă o biserică devine un sistem totalitar sau cultic poate să atingă acest tip de unitate împreună cu comportamentul asociat.

Pretenţia de unitate a Watchtower

    În articolul "Apreciezi tu organizaţia pământească a lui Iehova?", Turnul de veghe din 1 noiembrie 1991 făcea următoarea afirmaţie:

"Uniţi în în mod potrivit în aceeaşi minte"

O calitate remarcabilă a unui diamant este alcătuirea compactă, structura atomică puternic sudată. În mod similar, organizaţia pământească a lui Iehova manifestă o unitate fără seamăn în doctrină şi fraternitate... În mod clar, cei ce doresc să-i servească lui Dumnezeu se pot îndrepta numai spre singura organizaţie care se bucură de spiritul şi binecuvântarea lui Iehova (p. 30, 31).

    Martorilor le place să le spună altora că ei cred toţi aceleaşi lucruri peste tot în lume şi că congresele lor sunt modele de comportare bună. Ce nu voiesc însă să le spună este că dacă cineva ridică obiecţii în public la adresa societăţii Watchtower este dat afară imediat! Cu greu s-ar putea spune că aceasta este o unitate de dorit. Comportarea bună este obţinută prin frică şi intimidare. Nu este de mirare că Martorii lui Iehova se comportă bine şi că sunt toţi clone ale conducătorilor lor.

    Să observăm următorul comentariu din A Concise Dictionary of Cults and Religions:

Ceea ce definesc [Martorii lui Iehova] ca unitate este de fapt, în esenţă, o structură şi o practică organizaţională rigidă. Unitatea, aşa cum o învaţă Biblia, este o unitate a spiritului şi subordonarea sub Domnia lui Isus Cristos (Romani 12:15, 16; 14:19; 15:5-7; 1 Petru 3:8).

    Watchtower Bible and Tract Society a avut multe grupuri care s-au rupt din ea de-a lungul anilor, dintre care câteva sunt indicate mai jos:

Comunitatea Studenţilor Bibliei (San Diego, CA)

Publicaţiile Calea Bibliei (Fort Lauderdale, FL) B. S. C. (Anglia)

Studenţii Bibliei din Chicago (PO Box 6016, Chicago, IL 60680)

Comunitatea Creştină Milenistă (Hanford, CT)

Ministerul Creştin al Reînnoirii (Saratoga, CA)

Biserica lui Dumnezeu, Credinţa lui Avraam (Wenatchee, WA)

Asociaţia Studenţilor Bibliei ai Zorilor (East Rutherford, NJ)

Societatea Vulturilor (adresă necunoscută) Haviland Davis (Albany, NY)

Mişcarea Hirsho-Kittenger (acum defunctă)

Mişcarea Misionară la Domiciliu a lui Layman (Chester Springs, PA)

Mişcarea lui Olson (acum defunctă)

Institutul Biblic Pastoral din Brooklyn (Brooklyn, NY)

Mişcarea Ritchie (acum defunctă, condusă de A. I. Ritchie, vicepreşedinte al WTBTS)

Mişcarea Perseverării (Portland, OR & Seattle, WA)

Mişcarea Sturgeon (acum defunctă)

    În plus, unele din grupurile de mai sus au subgrupuri desprinse din ele însele. De exemplu, Studenţii Bibliei din Chicago are următoarele ramuri şi grupuri desprinse:

Studenţii Bibliei din Fort Worth (Fort Worth, TX)

Studenţii Bibliei din Phoenixville (Kimberton, PA)

Studenţii Bibliei din Portland (PO Box 23232, Tigard, OR 97223)

Biserica Studenţilor Bibliei din Seattle (PO Box 334, Bellevue, WA 98009)

Studenţii Bibliei din Warren (Address Unknown)

    După cum se vede, organizaţia Watchtower nu este chiar atât de "compactă" din punct de vedere organizatoric cum s-ar crede. Cauza majoră a desprinderilor de grupuri a fost şi este poziţia autoritară a conducătorilor şi incapacitatea lor de a lua în consideraţie şi alte vederi şi interpretări ale Scripturii decât ale lor proprii (cele mai multe grupuri s-au desprins după schimbări majore în doctrină sau practică). Aceasta este situaţia până acum (Sursa: A Concise Dictionary of Cults and Religions, publicat de Moody Bible Institute, 1991).

În concluzie

    Problema dacă unitatea este întotdeauna un lucru bun ar trebui abordată din perspectiva corectă. Nu este necesar nici să scuzăm nici să acuzăm starea bisericilor, din moment ce schismele şi diferenţele lor erau prezente şi în timpurile biblice. Mai degrabă, să ne concentrăm asupra acelor biserici sau culte care ridică pretenţii de unitate, aşa cum este cazul cu Watchtower. Nu toate organizaţiile ridică pretenţia de a fi singura biserică adevărată. Această abordare pune în evidenţă rolul nefast al controlului minţii în realizarea unităţii şi duce la concluzia echilibrată că unitatea şi conformarea absolute nu sunt atât de dezirabile cum se presupune.

http://www.freeminds.org/psych/unity.htm