Prietenii condiţionate

"Un prieten adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate” – Prov. 17:17

    Mulţi au simţit că „prietenii”, asociaţii în credinţă care sunt Martori ai lui Iehova, sunt diferiţi de prietenii „din lume”. Mulţi sunt diferiţi, şi unii dintre cei mai drăguţi pe care i-am cunoscut vreodată. Unii nu sunt, asemenea unui frate şi unei surori care i-au abordat pe ascuns pe toţi clienţii mei în afaceri. Întotdeauna voi avea sentimente profunde de afecţiune pentru mulţi dintre fraţi şi surori. Totuşi faptul că ei nici măcar nu mă salută şi nu vorbesc cu mine din cauză că am părăsit, nu pe Cristos, ci organizaţia Watchtower, m-a făcut cu adevărat conştient cât de superficiale au fost de fapt prieteniile de vreme bună sau condiţionate. Mi-au rămas multe amintiri plăcute legate de serviciul de teren, oprirea la o cafea şi conversaţiile din timpul deplasării cu maşina. De asemenea, mersul împreună la curăţătorie şi de la uşă la uşă, faptul de a fi împreună cu oameni cu reacţii total diferite în predicare. Au fost multe persoane atente, dar şi cârdăşii în toată regula în congregaţie şi pe mulţi i-am văzut mai interesaţi de satisfacerea cerinţelor legale din organizaţie decât de arătarea milei şi bunătăţii iubitoare faţă de fraţi.

    Valoarea unui prieten bun şi loial nu se poate măsura. Totuşi, cu toată sinceritatea o spun, cele mai multe prietenii din organizaţia Martorilor lui Iehova sunt condiţionate. Turnul de veghe din 1 aprilie 1986 afirmă: ”Asocierea aprobată cu Martorii lui Iehova pretinde acceptarea întregului set de învăţături ale Bibliei, inclusiv acele puncte scripturale de credinţă care sunt specifice Martorilor lui Iehova”. Astfel, suplimentar faţă de Biblie şi învăţătura lui Cristos, întregul crez al Martorilor lui Iehova trebuie să fie acceptat pentru a fi o asociere aprobată. Totuşi aceste învăţături specifice se schimbă de la an la an. Ele sunt cunoscute ca „adevăruri prezente”, asemănându-se oscilaţiilor unei lumini care clipeşte. De asemenea se poate observa că mulţi dintre „prieteni” se împrietenesc cu alţii din cauza statutului sau poziţiei acestora în congregaţie. Am văzut personal acest lucru pe scară extinsă.

    În cartea sa, intitulată Combaterea controlului cultic al minţii, la pagina 122, Steven Hassan  vorbeşte despre grupările distructive şi afirmă referitor la tipul de prietenii care există: Dragostea din familie este o forţă mult mai puternică decât dragostea condiţionată oferită de membrii şi liderii cultici. Dragostea familială sprijină dreptul persoanei, al adolescentului, de a se dezvolta ca un adult autonom şi de a lua apoi propriile decizii în viaţă. Dragostea cultică încearcă să păstreze persoana pentru totdeauna ca pe un adolescent dependent - ameninţând să fie retrasă violent dacă respectivul ia propriile decizi de viaţă care diferă de ordinele liderului” 

Ce a făcut?! A vorbit despre organizaţie?

    Pentru a avea prieteni adevăraţi cel mai mult contează să putem fi deschişi în faţa lor. Să le spunem în particular adevăratele noastre sentimente, chiar dacă nu sunt acceptate de către toţi sau nu sunt ce ar trebui să fie după părerea oficială. Totuşi, în cele mai multe cazuri, aceasta nu se poate face în mod real în „organizaţia lui Iehova”. Pentru că nici unuia nu-i este permis să vorbească deschis în mod critic despre grup. Chiar şi discuţiile particulare care sunt critice faţă de organizaţie pot fi considerate a fi „plângeri”, „murmurări” şi „apostazie”.  Organizaţia interpretează apoi în mod eronat Levitic 5:1 pentru a încuraja flecărirea despre oricine vorbeşte negativ despre ea. Lucrurile merg evident şi mai departe, căci nimănui nu-i este permis nici măcar să vorbească cu un fost membru al grupului şi să-l întrebe de ce a decis să părăsească organizaţia. Dacă sunt prinşi că vorbesc cu foştii membri, ei riscă să fie sancţionaţi sau excomunicaţi, pierzând astfel pe toţi aşa-numiţii lor prieteni şi pe membrii de familie care sunt în religie.

    Este binevenită aici discuţia despre exemplul oferit de Ionatan şi regele David. David a fost într-un sens oarecare excomunicat. El a ajuns într-o poziţie de completă defavoare în raport „organizaţia lui Iehova”, naţiunea lui Israel. Regele Saul, numit în mod teocratic, l-a considerat ca pe un duşman, „un sclav rău”. David a fost nevoit să trăiască asemenea unui excomunicat, asociindu-se şi convieţuind cu păgânii! Ei bine, cum l-a tratat bunul său prieten Ionatan? Nu a continuat ’să iubească oricând’ şi să rămână  lângă el 'ca un frate în decursul timpului de nenorocire'? Dacă Ionatan ar fi trăit conform concepţiei Watchtower despre datoria supremă de a susţine şi sprijini acţiunile şi demersurile organizaţionale, el ar fi încetat să se mai asocieze, să mai vorbească şi să mai mănânce cu David (2 Cor. 5:11), şi chiar să se mai salute cu el sau, în caz contrar, ar fi fost considerat părtaş la aşa-numitele lucrări rele ale lui David - declarate rele de către regele Saul (2 Ioan 2:10). În loc de aceasta, Ionatan a rămas loial alături de David fiindcă a crezut că David era binecuvântat de Iehova în ciuda respingerii organizaţionale de care avea parte. Loialitatea lui Ionatan nu era întemeiată pe acceptarea sau aprobarea organizaţională. Ea avea o bază mai înaltă.

    O situaţie neplăcută petrecută cu doar câţiva ani în urmă. Am avut încredere într-un prieten apropiat şi i-am povestit despre vederile mele în schimbare cu privire la organizaţia Martorilor lui Iehova. Dintr-o dată el a devenit înfricoşat şi agitat. L-am sunat la telefon după vreo două săptămâni şi mi-a spus că a vorbit cu unul dintre bătrâni şi că s-a uitat peste nişte articole din Turnul de veghe pe tema „ce să faci dacă un asociat Martor îşi exprimă necredinţa în organizaţie”. Apoi a început să-mi spună prin telefon că nu se mai putea asocia cu mine. Ca să-l citez: „Sper că înţelegi, dar Turnul de veghe spune...” Eu de fapt n-am fost surprins, însă soţia mea a fost în lacrimi la acel timp. Cu totul altfel decât în cazul legalismului Watchtower - care pune sacrificiile deasupra milei - „un prieten adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate” – Proverbe 17:17.       

 http://escapefromwatchtower.com/friends.html