|
Cine poartă răspunderea pentru
minusurile organizaţiei?
Discuţia care urmează a avut loc în iulie 2004 la
forumul
Hanu' Ancuţei
lamb
Începând cu 2
iulie 2004 s-a deschis seria de congrese de district "Să umblăm cu
Dumnezeu". Aţi participat deja la congres? Ce idei v-au reţinut
atenţia în mod special? Cum vi se pare faptul că s-au lansat doar 2
broşuri şi nici o carte? Cum vi s-a părut anunţul despre
interzicerea Martorilor din Moscova?
1,618033
Până acum au protestat cu privire la această
interzicere Comisia Helsinki pentru drepturile omului şi
Departamentul de Stat american. Cum cazul va fi înaintat la Curtea
Europeana a Drepturilor Omului, şi Rusia se va alege, ca şi Grecia
înaintea ei, cu amenzi usturătoare din partea Europei, şi cu
ruşinea de a fi nedemnă de o democraţie. Şi aceste amenzi vor
continua până când liderilor autoritari de la Moscova nu le va mai
conveni această situaţie.
Mie mi se pare o pată extrem de urâtă şi de lăbărţată
pe obrazul Rusiei - adică Martorii sunt recunoscuţi ca religie
creştină sau cult creştin (după ţară) în toată Europa, ba încă şi
în toată Rusia, iar taman în Moscova ei sunt periculoşi???...
Patriarhul de la Moscova ştie de ce... ['devil.gif']
Oricum, atacul împotriva Martorilor nu îi vizează doar
pe ei. Ei sunt un caz-test pentru scoaterea în ilegalitate şi a
altor confesiuni protestante, ba chiar şi a catolicilor. Şi are
prea puţin de-a face cu religia, ci cu politica.
În privinţa Congresului de district - în Bucureşti
acesta se va desfăşura între 16-18 iulie, pe stadionul Giuleşti.
Intrarea este liberă.
PS: Martorii români au acces acum la două articole extrem de
interesante şi moderat scrise:
http://martorii.com/forum/Articole/Constiinta/639.aspx
http://martorii.com/Trei_Disertatii.htm
Fiecare confesiune religioasă sau religie are la un
moment dat o voce a conştiinţei sale, care preferă să rupă tăcerea
şi să ajute la repararea problemelor inerente care apar în acel
grup social (nimeni nu e scutit de ele). Ray Franz şi Greg Stafford
sunt două astfel de voci. Merită citite, şi spusele lor digerate,
fie că sunteţi de acord sau nu cu ele, şi chiar dacă reacţia
conducerii respectivului grup social împotriva lor a fost vehementă
în primul caz, moderată în al doilea...
Fără zahăr
TriRegnum
Problema cea mare sau ura cea mare a Moscovei e pe catolici, iar ca
să fie mai mascaţi atunci caută să lovească şi în ceilalţi; în
Rusia, nu mai ştiu exact oraşul, primarul s-a opus împreună cu
clerul construirii unei mănăstiri de carmelite, deşi zona
respectivă are destui catolici.
E vorba de politică şi le este frică sa nu le migreze credincioşi
la catolici cum se întâmplă foarte frecvent şi acolo şi în alte
ţări din Estul Europei.
Gratia Domini nostri Iesu Christi, et caritas Dei et comunicatio
Sancti Spiritus sit cum omnibus vobis.
iulius
1,618033, mulţumiri pentru trimiterea către http://martorii.com Eu aş recomanda
de asemenea site-ul de exegeză biblică în limba română: http://exegeza.com, pentru
iubitorii de libertate, escatologie şi adevăr.
Timpul spune adevărul...
lamb
Veti găsi acolo informaţii venite din inima Organizaţiei Martorii
lui Iehova. Un fost membru al Corpului de Guvernare al Martorilor
povesteşte experienţa trăită în această funcţie, oferind o
sumedenie de detalii. Aşa puteţi afla că Organizaţia Martorii lui
Iehova nu e nici pe departe ceea ce vrea să pară a fi.
1,618033
...Pe de alta parte, pe acele site-uri este doar un punct de
vedere. Ca întotdeauna, adevărul este undeva la mijloc.
['tongue.gif'] Ferice de cel care nu rămâne pe loc privind înapoi
cu mânie, ci merge înainte, luând ce e bine, şi lăsând în urmă ce e
rău. ['wink.gif']
Mai jos, o colecţie de texte despre interzicerea
confesiunii în Moscova:
http://cesnur.org/2004/jw_moscow.htm
Şi un articol
care încearcă o explicaţie sociologică asupra variaţiei în doctrină
a Martorilor (şi, prin extrapolare, a grupurilor religioase, căci
cele întâmplate într-un secol de istorie a Martorilor au nenumărate
precedente în secolele de istorie a bisericilor tradiţionale, atât
doar că avansurile tehnologice deosebite din secolul XX au grăbit
foarte mult ritmul acestor schimbări - se comunica mai mult, mai
uşor şi mai repede, vechile 'realităţi' ştiinţifice sunt demolate
mai uşor, iar spiritul religios încearcă să se adapteze şi el cu
aceeaşi viteză):
http://cesnur.org/2002/slc/chryssides.htm
Ca o notă
suplimentară: cine îşi dă oboseala să studieze istoria religiilor
va remarca această paralelă incitantă între descoperirile istorice
(şi filozofice) şi fenomenul de adaptare a sistemului religios.
Nici o religie - sau confesiune - nu a rămas închistată în dogmele
sale originale, ci le-a adaptat permanent la noile realităţi. Dar
şi aici apare o problemă: cele care s-au adaptat prea repede,
schimbând 'adevărurile' dintâi pe 'adevăruri', noi nu au reuşit
să-şi păstreze legitimitatea faţă de proprii enoriaşi.
Cele care s-au adaptat prea lent, sau aproape deloc,
au avut un timp un avantaj asupra celor dintâi (pentru că omul are
nevoie de un ghid moral clar şi imuabil), dar apoi au fost
destinate pierderii masive de popularitate. Cu acest fenomen s-a
confruntat Biserica Catolică în două perioade distincte: Reforma şi
Vatican II.
Reforma a provocat o revigorare nu numai a spiritului
religios, ci şi o revigorare - prin transformare - a Bisericii
Catolice însăşi. Vatican II a fost un alt moment în care s-a
hotărât o adaptare la spiritul timpului. Nici una, nici alta nu
s-au făcut fără dureri. Biserica Ortodoxă însă are un spirit mult
mai diferit - ea rămâne prin esenţă în afara schimbărilor sociale
ca doctrină, dar se adaptează permanent schimbărilor politice. Şi
dacă catolicismul a pierdut masiv teren în secolul XX în faţa
laicismului, la fel se întâmplă şi cu ortodoxismul. Religiile vechi
'se trec' - nu din cauza vreunei probleme de inconsecventă în
doctrină (căci doctrina bisericilor tradiţionale nu are
inconsecvente faţă de ea însăşi - evident, faţă de Biblie, e alta
poveste, căci tocmai de aceea a apărut protestantismul), ci mai
ales din cauza inconsecvenţei între spiritul unor generaţii
libertine şi inerţia doctrinară din Biserici. Acelaşi lucru s-a
întâmplat de altfel şi cu bisericile protestante, acelaşi lucru se
întâmplă acum şi cu bisericile neo-protestante.
Evident, fenomenul se întâmplă şi în paharul cu apă al
Martorilor. Dar cum istoria lor e mult mai scurtă - de doar un
secol - iar schimbările sociale mult mai mari, transformările sunt
mult mai dureroase. Şi cum - ca o particularitate a doctrinei lor -
ei sunt destul de dependenţi de descoperirile ştiinţifice (apropo
de cronologii, istorie si percepţia asupra ştiinţei medicale), sunt
nevoiţi să se reinventeze cam o data la 30 de ani.
Problema actuală la Martori este schimbul de
generaţii. Generaţia anilor '30 - cei care au adus organizaţia în
locul unde este (între primele zece religii din lume ca număr de
aderenţi şi simpatizanţi) - se trece. Dar în loc să predea ştafeta
în linişte, se cramponează de ea. Iar moştenirea doctrinară pe care
o lasă în urmă este foarte grea: un ansamblu frumos construit, dar
cu câteva fisuri majore chiar în baza sa.
Desfid pe oricine comentează sarcastic că nu există
nici o diferenţă între Martori şi secte. Martorii se apropie mult
mai mult de bisericile tradiţionale decât de secte. Asta au făcut
în ultimii 40 de ani. Doar că procesul este dureros pentru mulţi,
pentru că această confesiune este un aspirator de idealişti. Şi cum
idealiştii sunt cei mai exigenţi dintre leneşi...
Iată de ce zic că - deşi benefice - site-urile citate
mai sus prezintă doar o parte a realităţii - aceea a idealiştilor
care regretă ce a devenit organizaţia în care au crezut. Pentru că
cealaltă parte aparţine conservatorilor, care se şi identifica cu
organizaţia pe care au creat-o, iar o altă parte - de mijloc -
aparţine pragmaticilor. Care caută să dea deoparte ce e rău, să
păstreze ce e bun, dar să şi meargă mai departe cu o organizaţie
care e departe de a fi mama tuturor relelor de pe pământ.
În fond, ieşirea din sistemul ochelarilor de cal - în
care Martorii sunt 'principala şi singura' religie 'adevărată', şi
intrarea în spectrul mai larg al religiilor lumii, dă răspunsul la
multe dintre întrebările celor dezamăgiţi. Da, şi Martorii sunt o
religie ca oricare alta. Cu plusurile şi cu minusurile sale. Creată
de conservatori, şi dusă mai departe de pragmatici.
Cat despre idealişti, numai de bine.
['spoton.gif']
Fără zahar
lamb
E frumos răspunsul tău 1,6. Nu o să mă apuc acum să te
contrazic. Eu nu mă consider nici conservator şi nici idealist, dar
cred că atunci când o religie ajunge să distrugă sau chiar să
suprime viaţa pe motive arbitrare, lucrul ăsta nu mai e ceva
normal. Organizaţia Martorilor distruge viaţa celor excluşi din
sânul ei şi uneori suprimă viaţa unor membri datorită politicii cu
privire la sânge. Nu ştiu dacă putem spune aceleaşi lucruri despre
alte religii pe care le-ai aşezat alături de Organizaţia
Martorilor.
1,618033
Lamb, îmi permit totuşi să te contrazic.
['smile.gif']
Oare dând vina pe organizaţie, nu dăm de fapt vina pe oamenii care
o compun? Eu cred că da, pentru că toţi Martorii se identifică cu
organizaţia, SUNT organizaţia. Nu există, ca în comunism, "ei" şi
"noi". Există doar un mare "toţi". Nu există o nomenclatură a
Martorilor - sus se poate ajunge foarte uşor, te asigur. Iar acel
'sus' nici măcar nu se compară ca privilegii cu ceea ce oferă
funcţia de episcop ortodox, de exemplu. Nici pe departe. Deci
problema unei nomenclaturi, care să fie "organizaţia" şi care să
dirijeze pe cei de sus este una falsă, în opinia mea.
Şi nu organizaţia distruge vieţile celor care pleacă,
ci exact prietenii şi rudele şi mulţi alţii care nu fac alegeri de
bun simţ. Într-adevăr, ei aplică directivele celor pe care tot ei
îi acceptă ca păstori spirituali, de multe ori fără să gândească.
Dar ştiu foarte mulţi care le aplică cu bun simţ (ceea ce NU duce
la distrugerea vieţii private a cuiva), însă şi foarte mulţi care
le aplică la extreme, cu o veselie demnă de cauze mai bune. (mă
refer aici la faptul că nu mai vorbesc deloc cu rudele excluse, că
le evită chiar şi în viata de zi cu zi, ş.a.m.d.).
A abstractiza organizaţia şi a considera că este o
entitate separată de Martorii de zi cu zi este, în opinia mea, o
eroare. Si fratele x si sora y şi toţi cei care vin la sală SUNT
organizaţia. Cât despre suprimat viaţa.... Am fost de faţă la unele
cazuri în care într-un spital trebuia luată o decizie de care
uneori ţinea însăşi viaţa pacientului. Îmi permit să spun că de
cele mai multe ori bărbaţii 'trimişi' de organizaţie la acele
spitale sunt cu mult mai rezonabili decât pacienţii (Martori)
înşişi. De fapt, majoritatea cererilor de reformă în sistem vin
tocmai de la aceşti oameni care sunt - culmea - folosiţi şi
instruiţi de organizaţie. Scopul cu care sunt trimişi acolo este
acela de a susţine decizia pacientului, nu de a-i impune vreuna.
Mai mult, ei vin numai la cererea expresă a pacientului. Deci nu
văd cum 'suprimă' organizaţia viaţa cuiva.
Am stat de vorbă cu mai mulţi colegi Martori despre
problema sângelui. Chiar dacă au fost de acord cu argumentele mele
biblice, au rămas de părere că nu vor accepta o transfuzie, iar
aceasta era decizia lor. Nu era nimeni prin preajmă care să le
impună aşa ceva. Iar dacă este alegerea lor, cum pot să vin eu şi
să dau vina pe organizaţie? Îmi pare rău, dar nu cred în teoriile
spălării de creiere, ş.a.m.d. Din punct de vedere sociologic,
aceste teorii sunt aberante.
Da, se poate vorbi de o anume schizofrenie a
celor care aplică fără să gândească directivele organizaţiei - ca
in orice sistem totalitar. Dar aceeaşi schizofrenie o întâlnesc în
orice religie - ba încă de zece ori mai puternică în sistemele
ateiste. Şi atunci, să-i scot pe Martori în evidenţă pentru un
lucru neinventat de ei? Nu văd de ce... ['smile.gif'] Liberul
arbitru este apanajul celor mai puternici, nu a imensei majorităţi
care are un liber arbitru mutilat de propriile limite şi de
limitele pe care le acceptă din partea grupului social din care fac
parte.
Deci, da, sunt de acord cu cei care arată minusurile
Martorilor lui Iehova. Dar nu pot fi de acord cu cei care îi
demonizează cu orice preţ. Aşa cum spuneam, adevărul e undeva la
mijloc. La fel ca în majoritatea religiilor sau grupurilor sociale
strânse în jurul unei ideologii.
PS: Celelalte religii
despre care vorbeam au fost implicate în lucruri cu mult mai
înfiorătoare decât refuzul unui anumit tratament medical. Chiar nu
vreau să dezvolt subiectul, fiind la ecclesia... ['tongue.gif']
Fără zahăr
lamb
Nu pot decât să apreciez tot ceea ce ai spus 1,6.
Consecvenţa ta este remarcabilă! Ai dreptate în ceea ce ai spus
despre diferenţa dintre un supraveghetor al Martorilor şi un
episcop ortodox. De altfel, eu consider ca religia Martorilor lui
Iehova este mult superioară celor tradiţionale şi cu mult mai bună
decât cele neoprotestante.
În schimb, eu văd lucrurile puţin altfel decât tine.
Poate că e o chestiune doar de exprimare. E adevărat că liderii
Martorilor (Corpul de Guvernare şi cele 6 comitete ale sale) doresc
ca noi, Martorii, să credem că toţi alcătuim organizaţia. Eu cred
că nu e aşa. Atât timp cât eu nu pot influenţa cu nimic politica
oficială a organizaţiei, rămân un simplu enoriaş. E, ca să mă
exprim aşa, ca într-o companie. Acţionarii iau decizii. Muncitorii
doar le urmează. Un muncitor este o parte a companiei, dar când tu
spui că acea companie a decis să facă nu ştiu ce, nu te gândeşti la
muncitori ca fiind cei care au luat decizia, ci la acţionari. La
cine se referă expresiile de genul "organizaţia ne ajuta",
"organizaţia ne învaţă", "organizaţia ne îndrumă" când apar în
publicaţii? La mine? La tine? La sora x sau fratele y? Nu! Se
referă la lideri. Cei care decid ce se publică şi ce se face în
organizaţie.
Dacă vrei, am putea schimba în mesajul meu precedent
cuvântul organizaţie cu expresia liderii organizaţiei (oamenii care
iau decizii). Aşadar, eu consider că există o împărţeală între ei
şi noi. Să nu uităm că există Ordinul Special al Slujitorilor cu
Timp Integral care sunt plătiţi din banii Organizaţiei, adică din
banii celorlalţi (enoriaşii). O împărţeală netă există. Trebuie
doar să vrei să o recunoşti.
Şi e interesant că la fel ca şi în celelalte religii,
o mică parte din cei plătiţi din banii enoriaşilor, iau decizii
care afectează viaţa celor din urmă. Ce pot face eu ca simplu
enoriaş pentru a schimba politica în privinţa celor excluşi sau în
privinţa sângelui? Nimic! Că unii „enoriaşi” urmează 100%
indicaţiile Ordinului, nu e vina lor. WTS e o organizaţie care
doreşte să exercite un control total asupra vieţii altora, să-i
deposedeze de liberul arbitru. Nu e vina unora că sunt mai creduli.
E vina celor care profită de credulitatea lor cu bună ştiinţă, a
liderilor sau cum vrei tu să-i numim.
Dacă mâine liderii ar veni şi ar spune: "Ok, am greşit
în privinţa sângelui, transfuziile nu sunt interzise de Biblie";
fii sigur că 85% dintre acei care acum respectă poziţia Societăţii
ar spune: "Ce bine că a venit această lămurire!" De ce nu se
întâmplă asta? Nu pentru că sora x sau y nu ar vrea. Ci pentru că
Corpul de Guvernare (cei câţiva bătrânei din frunte) nu vor.
În ce priveşte faptul că unii dintre cei din
Comitetele Sanitare luptă pentru o reformă în privinţa sângelui,
trebuie să recunoşti că ei sunt o minoritate. E suficient să te
duci pe site-ul lor şi îţi vei da seama de asta. Să nu
generalizăm!
Nici nu se pune problema să comparăm ce au făcut alte
religii în trecut cu ce fac Martorii. Ar fi total deplasată o
astfel de comparaţie. Însă cine ştie cum ar fi acţionat liderii de
astăzi ai Martorilor dacă ar fi trăit pe vremea inchiziţiei? Se
pare că unora dintre ei cel puţin le place să audă de unii care au
murit pentru credinţă, deoarece nu au acceptat o transfuzie. Oare
atunci cum ar fi procedat? Iar în ce priveşte politica faţă de
excluşi, eu o consider o moştenitoare directă a metodelor
Inchiziţiei. Astăzi nu-i mai putem arde pe rug pe cei care nu sunt
de acord cu noi, dar îi putem elimina social şi psihologic. Aşa
gândesc liderii Martorilor. Şi ei ştiu că asta e cea mai bună
protecţie pentru ei înşişi.
iulius
Îndoctrinarea este un motiv
dovedit de psihologi pentru care oamenii cred pretenţiile unei
organizaţii autoritare. Oponenţii religiei Martorilor îi
categorisesc drept "sectă abuzivă" şi vorbesc despre "spălarea
creierelor". Este adevărat. Însă la fel de adevărat este ca noi ne
DORIM asta. Există o responsabilitate PROPRIE în acceptarea erorii.
Nu ne putem dezice complet de răspunderea morală a deciziilor
noastre, chiar dacă le luăm pe baza unor informaţii înşelătoare. În
străduinţa de a-şi reduce povara (sau chinul?) responsabilităţii,
miliarde de oameni caută în fiecare zi să scape de libertate.
Apropo de titlul grăitor al studiului lui Erich Fromm despre nazism
şi autoritarism - "Evadare din libertate".
http://commentarypress.com/essay-brainwashing.html
Timpul spune adevărul...
|
