|
Când are loc
sigilarea finală a celor 144.000?
Apocalips 7 menţionează sigilarea a 144000 de
slujitori ai lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova consideră că acest
număr este literal şi că s-a împlinit până în 1935 prin strângerea
ultimilor membri ai bisericii. Deşi unele din scrierile lor acceptă
că rămăşiţa bisericii va fi expusă încercărilor din necazul cel
mare, Turnul de veghe din 1 martie 2004, adoptă o poziţie
pretribulaţionistă, insistând că sigilarea definitivă va fi
încheiată înainte de necazul cel mare (chenarul de la pagina 16,
coloana din dreapta):
|
CÂND VINE
ISUS?
Venirea
(sau sosirea) la care se face referire de mai multe ori în Matei
24:29-44 şi 25:31-46 va avea loc în „marele necaz” (Revelaţia 7:14)
În schimb venirea menţionată de mai multe ori în textul din Matei
24:45 până la 25:30 are legătură cu judecarea pretinşilor discipoli
începând din 1918. Nu ar fi logic să spunem, de pildă, că
răsplătirea sclavului fidel, judecarea fecioarelor nechibzuite şi a
sclavului leneş care a ascuns talantul Stăpânului vor avea loc când
Isus „va veni” în marele necaz. Aceasta ar însemna că
mulţi dintre cei unşi ar fi găsiţi infideli în acel moment şi ar
trebui înlocuiţi. Însă în Revelaţia 7:3 se arată că toţi sclavii
unşi ai lui Cristos vor fi fost până atunci „sigilaţi”
definitiv.
|
Având în
vedere cele de mai sus, întrebarea care se ridică este: Indică oare
Apocalips 7:3 că toţi cei unşi rămaşi sunt sigilaţi definitiv
înainte să înceapă necazul?
Răspunsul este nu. Ordinea evenimentelor din Apocalips dovedeşte
contrariul, şi anume că sigilarea finală are loc după necaz,
dar înainte de Armaghedon. Cum aşa?
Întunecarea şi colapsul care survin la sigiliul al şaselea (Apoc.
6:12-17) sunt descrise de Isus ca urmând necazului:
”Imediat
după necazul din zilele acelea, soarele se va întuneca, luna
nu-şi va da lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile
cerurilor vor fi clătinate”. Apocalips 7, care vorbeşte
despre sigilare, începe cu cuvintele „după aceasta” (v. 1).
Adică după necaz şi întunecarea de la finele lui.
Revista
Turnul de veghe presupune în mod greşit că cele patru
vânturi reţinute de îngeri sunt ale necazului. Dar sigilarea
fiind „după” necaz, singura forţă distructivă despre care s-ar
putea spune că este reţinută la acel timp este furtuna mâniei lui
Dumnezeu – războiul zilei celei mari de la Armaghedon (Apoc.
6:17).
Acest
lucru este în concordanţă cu situaţia în care se găsesc cei aleşi
care mai sunt în viaţă la finele necazului în contrast cu cei deja
ucişi. Ceea ce se spune la deschiderea sigiliului al cincilea este
că aceştia (al căror sânge nu a fost vărsat încă pe altar) urmează
să fie omorâţi (Apoc. 6:11). Răzbunarea lui Dumnezeu este
reţinută „până se va împlini
numărul celor împreună slujitori cu ei şi al fraţilor lor, care
aveau să fie omorâţi ca şi ei”.
Turnul de veghe pur şi simplu greşeşte când presupune că
sigilarea are loc înainte de încercarea decisivă din necazul
cel mare, în speţă încă din 1918. El de asemenea greşeşte când
afirmă că Dumnezeu nu i-ar putea înlocui pe creştinii unşi care
s‑ar dovedi infideli pe parcursul necazului sau la finele acestuia.
Iuda s-a dovedit infidel când persecuţia împotriva Fiului lui
Dumnezeu a atins un maxim la sfârşitul celor trei ani şi jumătate,
dar până la Pentecostă a fost deja înlocuit prin alegere divină. La
sigilarea cu spiritul sfânt formaţia celor 12 era completă
|
BluePink 
