TREI DISERTAŢII

asupra învăţăturilor

 Martorilor lui Iehova

de GREG STAFFORD

Publicat de:

Elihu Books

PO Box 3533

Huntington Beach, CA 92605-353

Copyright 2002 Greg Stafford

www.elihubooks.com

 În Trei Disertaţii asupra învăţăturilor Martorilor lui Iehova, autorul, Greg Stafford, prezintă aspecte de importanţă majoră care îi vizează pe Martorii lui Iehova şi pe cei interesaţi de doctrina lor. Suplimentată cu un apendice informativ asupra cronologiei "timpurilor naţiunilor", cu note explicative detaliate, bibliografie şi un index tematic, cartea face o trecere în revistă înviorătoare a multor chestiuni dificile, dar importante, implicate în studierea istoriei şi teologiei societăţii Watchtower.

CUPRINS

De ce Trei Disertaţii?

Autoritatea la Martorii lui Iehova

Autoritatea „marii mulţimi“

Autoritatea „sclavului fidel“

Note la Prima Disertaţie

Notă: Broşura de faţă, deşi poartă titlul cărţii, conţine numai Prima Disertaţie 

„Ce este adevărat despre o eroare, este adevărat şi despre alta, şi este datoria învăţătorilor să apere ca şi să instruiască, – Să apere ascultătorii, apărând adevărul... Este datoria noastră să învăţăm adevărul, dar este datoria noastră şi să respingem eroarea... Dacă în străduinţa noastră de a instrui găsim necesar să ne opunem învăţăturilor altora, ne propunem să facem astfel cu ajutorul Domnului“. – Turnul de veghe al Sionului şi Vestitorul prezenţei lui Cristos, decembrie 1879, retipărit pagina 59.

De ce Trei Disertaţii ?

    Prima mea carte, Martorii lui Iehova apăraţi, a fost publicată în 1998. În calitate de Martor a lui Iehova, am simţit necesitatea să iau poziţie contra numeroaselor critici îndreptate împotriva organizaţiei Wachtower, a Traducerii Lumii Noi şi a diferitelor învăţături ale Martorilor lui Iehova. În anul 2000 mi-am extins lucrarea şi am lansat o a doua ediţie ce acoperă o varietate de subiecte recunoscute ca măr al discordiei între Martori şi celelalte grupări creştine. Deşi am încercat să dau un ton obiectiv apologeticii mele, aceasta s-a dovedit până la urmă o apărare. Fiind apărarea unei teologii anume, nu a fost scopul meu să mă concentrez asupra problemelor din organizaţia Wachtower care îi preocupă pe mulţi Martori şi pe alţii din afară. Cartea Martorii lui Iehova apăraţi nu a fost un loc potrivit pentru discutarea unor asemenea probleme şi, după cum s-a dovedit, nu a fost nici timpul pentru aceasta.

    Următoarea carte pe care planificasem să o scriu era un tratat despre istoria, traducerea şi interpretarea lui Ioan 8:58. Dar, după ce am terminat cam şaizeci la sută din carte, am constatat că nu puteam merge mai departe. Această pauză nu avea deloc de-a face cu subiectul. În realitate, stăteam pe un maldăr de material care în multe privinţe depăşea ceea ce prezentasem în ediţiile mele Apăraţi la acest subiect. Cu toate acestea, am fost forţat să iau notă de îngrijorări mai presante, legate de lucruri ce ameninţă să distrugă mult bine care a rezultat din activităţile creştine ale Martorilor lui Iehova de-a lungul secolului trecut sau chiar mai mult. Aceste probleme sunt de genul celor ce ameninţă familia, prietenii şi chiar viaţa însăşi. Cu gândul la acestea, am pus deoparte lucrarea mea despre Ioan 8:58 şi m-am pregătit pentru o nouă acţiune.

    Rezultatul acestei acţiuni este cartea de faţă. Îngrijorările care au motivat realizarea ei sunt îngrijorări legate de modul în care sunt trataţi membrii organizaţiei Martorilor lui Iehova. Nu, nu este tratamentul din partea vreunui guvern opresiv. Nu este nici tratamentul datorat diferitelor grupări religioase ostile sau în vreun alt fel opozante. Tratamentul care îi preocupă pe mulţi Martori este acela care vine de la conducerea acestei organizaţii, dealtfel bune. Prin aceasta desigur nu înţeleg tragerea la răspundere a tuturor persoanelor aflate în poziţii de responsabilitate în organizaţia Watchtower. Nu sunt îngrijorat nici de majoritatea celor care ‘sunt în frunte’ la Martorii lui Iehova (Evrei.13:7, 17). Dar cei responsabili de regulamente care încorsetează conştiinţa se găsesc în prezent într-o poziţie care le face mult rău celor din organizaţie şi, prin acţiunea sau pasivitatea lor, ar putea dăuna semnificativ credinţei multora care privesc spre ei pentru orientare şi conducere în serviciul lor creştin.

    Societatea Watchtower are multe învăţături şi îndrumări pozitive dintre care câteva vor primi atenţia cuvenită în paginile care urmează. Dar structura organizaţiei este în aşa fel constituită încât oferă un mediu unde eroarea nu este doar tolerată, ci în unele cazuri pare să fie chiar promovată cu bună ştiinţă, pe costul altora. Aceasta nu este doar inacceptabil în sine şi în urmări, dar asemenea acţiuni sau structuri ameninţă să distrugă sau să afecteze negativ toate învăţăturile pozitive pe care le-ar putea indica cineva în apărarea Martorilor lui Iehova. Oricât de dificil ar putea fi uneori acest lucru, creştinii trebuie să facă tot ce pot pentru a stopa progresul erorii şi a prezerva adevărul. Pentru a îndeplini acest obiectiv trebuie să dăm atenţie în mod serios lucrurilor pe care le învaţă liderii creştini şi trebuie să fim în măsură să facem ceva în consecinţă, dacă apare nevoia. O parte a îngrijorării referitoare la structura societăţii Watchtower este faptul că puţini sunt efectiv în măsură să facă ceva în legătură cu erorile sau problemele care persistă. Există un motiv pentru ce lucrurile stau astfel.

    De la primul număr al ceea ce era numit cândva Turnul de veghe al Sionului şi Vestitorul prezenţei lui Cristos, publicaţiile Watchtower au avansat diverse interpretări ale cronologiei biblice. Cele mai multe dintre aceste interpretări au venit şi au trecut, dar ele au fost de regulă înlocuite cu altele, iar astăzi Martorii susţin o varietate de interpretări cronologice. Câteva dintre acestea asigură baza pentru un mic grup din rândul Martorilor lui Iehova să exercite autoritate asupra celorlalţi membri ai organizaţiei. Această autoritate se reflectă în diverse proceduri organizatorice, reguli şi învăţături. Cronologia este baza pentru autoritate, iar autoritatea este baza pentru doctrine, reguli şi proceduri. Acesta este motivul pentru care avem Trei Disertaţii, pentru a explora fiecare din aceste trei aspecte ale Watchtower. (Desigur, cronologia este impusă ca o doctrină prin intermediul autorităţii derivate din ea, şi astfel în fapt avem o situaţie în care, în absenţa autorităţii, cronologia nu ar trebui să fie pusă pe locul întâi, deci ne-permiţând folosirea autorităţii pentru impunerea oricărui tip de cronologie interpretată.)

    În timp ce lucram la ediţia a doua a cărţii Martorii lui Iehova apăraţi, am decis să citesc cândva fiecare publicaţie în parte ale societăţii Watchtower şi să prezint o analiză completă a evoluţiei cronologiei susţinute de ea dar, după cum par să stea lucrurile, acea ambiţie a fost prea mare. Totuşi am fost în măsură să mă uit prin fiecare număr al revistei Watchtower şi să strâng din paginile ei datele cronologice prezentate începând din 1879, de când a fost publicată prima dată revista şi până în prezent. Cercetările mele în acest domeniu au luat forma celei de-a Doua Disertaţii.

    Prima Disertaţie se concentrează asupra gradelor diferite de autoritate exercitate de membrii organizaţiei Watchtower. După cum am menţionat deja, efectul autorităţii exercitate de un grup de Martori poate fi văzut în învăţăturile organizaţiei, în regulile şi procedurile ei administrative. A Treia Disertaţie examinează câteva învăţături şi reglementări cheie ale Martorilor. Ea discută aceste învăţături şi reguli în lumina motivelor pentru care unii sprijină conducerea Martorilor lui Iehova, iar alţii nu. În decursul lucrării mele creştine sunt întrebat adesea de diferite persoane aflate în dezacord în anumite învăţături cu societatea Watchtower de ce urmăresc discutarea oricărui aspect pozitiv al organizaţiei Watchtower. De ce nu o abandonez pur şi simplu şi să scot în evidenţă aspectele pozitive ale Bibliei aşa cum se găsesc ele acolo, separat de orice asociere cu teologia Watchtower? Răspunsul meu este dublu.

    Mai întâi Martorii învaţă multe adevăruri importante care, în mare mă-sură, sunt asociate în mod unic cu organizaţia lor. Nu cred că este înţelept să se reacţioneze pripit şi să se lezeze potenţial percepţia multor adevăruri de dragul demascării anumitor erori care ar putea sau nu să existe în doctrina şi procedurile Martorilor. Plecând de la aceasta, nu cred că procedez pripit dacă aduc acum această discuţie a punctelor critice ale Watchtower în faţa publicului, şi aceasta din cauză că orice altă întârziere în aducerea acestor chestiuni în dezbaterea publică ar putea, de asemenea, să dăuneze aceloraşi adevăruri importante care, pe de altă parte, sunt unice în multe privinţe la organizaţia Watchtower. Acesta este şi motivul pentru care cred cu tărie că anumite învăţături biblice, cum ar fi identitatea ontologică exclusivă a lui Dumnezeu Tatăl ca Iehova Dumnezeu, divinitatea distinctă şi unică a Fiului său Isus Cristos, folosirea numelui divin şi alte învăţături biblice, trebuie să fie detaşate de cadrul general al doctrinei Watchtower. Acest lucru este necesar din cauză că structura doctrinară a Watchtower include prea multe aplicaţii nesigure sau problematice ale profeţiei, cronologiei şi înţelegeri ale principiilor antice aplicate la practicile moderne care ar putea elimina şi în unele cazuri chiar anula adevărurile clare ale Bibliei. Aceasta, pe de altă parte, poate interfera cu evanghelismul efectiv.

    De exemplu, aş putea fi capabil să-l conving pe cineva că Trinitatea este o doctrină falsă, dar s-ar putea să nu fiu în stare să-l conving să sprijine eforturile Wachtower Bible and Tract Society. Nici unui om care trăieşte astăzi nu-i este dată de către Scriptură autoritatea să pretindă ca alţii să accepte toate învăţăturile unei organizaţii pentru a fi considerat creştin adevărat. Credinţa cuiva în importanţa numelui lui Dumnezeu n-ar trebui să fie afectată de acceptarea sau respingerea doctrinei Watchtower referitor la anul 1914 e.n. Şi nici un creştin nu ar trebui să simtă că trebuie să renunţe la credinţa în Dumnezeu şi în Biblie doar pentru că ar putea exista îndoială în legătură cu reglementările Watchtower legate de sânge. Totuşi, mulţi Martori care pun la îndoială corectitudinea anumitor interpretări ale Watchtower şi-au pierdut, ca urmare, credinţa în învăţăturile biblice clare, incluzând numele şi identitatea lui Dumnezeu. Sau dacă nu şi-au pierdut credinţa, atunci probabil şi-au pierdut zelul în proclamarea a ceea ce Biblia învaţă clar, deoarece credinţa lor în Dumnezeu şi în Cuvântul său este atât de strâns asociată cu credinţa că Dumnezeu foloseşte societatea Watchtower pentru a furniza „hrană la timpul potrivit“ (Matei 24:45-47).

    Când asemenea îndoieli se manifestă într-un domeniu al credinţei cuiva, ele se pot răspândi şi pot infecta toate aspectele acelei credinţe. Din cauză că nu există nici un cadru în organizaţia Watchtower unde să se discute îndoielile sau să se exprime diferenţele de opinie asupra lucruri-lor pe care Watchtower le-a declarat a fi interpretări biblice sigure, atunci orice persoană care se găseşte într-o asemenea situaţie e posibil fie să părăsească organizaţia în căutarea alteia, fie să se decupleze treptat de la activităţile organizaţiei. Această situaţie precară se datorează în parte faptului că învăţăturile biblice – care există independent de Watchtower – la Martorii lui Iehova sunt legate direct de acceptarea „sclavului fidel şi prevăzător“. Astfel, dacă un Martor îşi pierde încrederea în „sclavul fidel“, atunci credinţa lui în învăţăturile biblice de bază ar putea să se clatine sau să se piardă deopotrivă.

    În al doilea rând, învăţăturile Martorilor lui Iehova au fost şi continuă să fie înţelese şi reproduse în mare măsură greşit de diverse grupuri şi persoane individuale. Cred că o asemenea reprezentare greşită are nevoie să fie demascată drept ceea ce este. În acest sens, există o măsură de adevăr în anumite critici lansate împotriva Martorilor, adevăr care ar trebui să fie relevat în contextul unei discuţii care să evidenţieze şi unele aspecte pozitive ale societăţii Watchtower.

    Sper că în paginile care urmează va fi observată o dezbatere echilibrată şi că ea va conduce la discuţii şi schimbări pozitive în organizaţia Watchtower. Nu încerc să dezbin o persoană împotriva alteia, ci să stârnesc în fiecare o pasiune împotriva tolerării oricărui lucru care ar putea dăuna credinţei în Isus Cristos, Iehova Dumnezeu şi Cuvântul său. Dacă apăr adevărurile care aparţin Martorilor lui Iehova, de dragul adevărului, atunci trebuie să fiu dispus să ajung în situaţia mult mai precară de a evidenţia şi problemele, existente şi potenţiale, de dragul aceloraşi adevăruri şi pentru binele generaţiilor viitoare de Martori ai lui Iehova.

[sus]

·  PRIMA DISERTAŢIE

  Autoritatea la Martorii lui Iehova

„Nu trebuie să acceptăm cuvântul unui înger decât dacă poate fi stabilit că este în armonie cu Biblia. Dacă un om este folosit de spirit ca un vas special, nu este necesar ca el să le spună tuturor despre acest lucru. Se va vedea de la sine prin interpretarea cuvântului“ ¹  – Charles T. Russell

    Fie că tu crezi în existenţa fiinţelor spirituale fie că nu, încearcă să-ţi imaginezi că eşti faţă în faţă cu un înger de lumină suprauman, probabil îngerul biblic numit Gabriel (Luca 1:26-28). Admiţând că descrierea îngerilor în Biblie corespunde realităţii, manifestarea gloriei acestei fiinţe spirituale şi puterea prezenţei ei ar fi, fără îndoială, copleşitoare. Chiar dacă mesagerul spiritual şi-a luat o formă umană, odată ce realizezi identitatea lui adevărată, ar fi absolut natural să încerci sentimente de venera-ţie şi supunere (compară Apocalips 19:10). Apostolul Petru, o fiinţă umană împuternicită de Dumnezeu să îndeplinească o misiune divină, ar sus-cita de asemenea atenţia oricărui creştin. Dar întreabă-te cum ai reacţiona în replică faţă de Gabriel sau Petru, dacă ei ar da învăţături care ar fi în conflict cu ceea ce este consemnat în Biblie? Până la urmă, Biblia este o scriere dată de Dumnezeu, în parte prin îngeri şi apostoli. Ar avea cineva oare curajul să se opună, să respingă noile revelaţii, din aceleaşi surse folosite pentru a comunica adevăruri acceptate anterior?

    Este uşor să vezi cum cineva – oricine – ar putea raţionaliza problema, gândindu-se: „Aceştia sunt slujitori ai lui Dumnezeu folosiţi în trecut pentru a revela voia sa. Nu îndrăznesc să cred că ceea ce îmi spun ei acum, deşi diferit de ceea ce spune Biblia, este greşit“. Aici avem atât dilema cât şi pericolul religiilor care au o structură de autoritate ce stabileşte un mijloc unic de revelare a voii lui Dumnezeu către omenire.

    Creştinii în general consideră că punctele lor de credinţă sunt probabil rezultatul propriei lecturi şi asimilări raţionale a ceea ce spune Biblia. Mulţi dintre ei îşi suplimentează lectura Bibliei cu diferite doze de cercetare şi studiu, sperând să câştige o înţelegere mai bună a lui Dumnezeu şi a Cuvântului său. Creştinii îşi arată încrederea în ceea ce au scris slujitorii din antichitate ai lui Dumnezeu studiind aceste scrieri antice şi acceptând intenţia, pe care o percep, a mesajului lor consemnat. Noi privim spre aceste învăţături antice inspirate pentru a găsi ajutor în stabilirea setului de puncte de credinţă care să guverneze vieţile noastre spirituale şi fizice în problemele de conduită şi închinare. În mod interesant totuşi, avertismentul dat de apostolul Pavel în Galateni 1:8 se referă chiar la esenţa dilemei introduse la începutul acestei Disertaţii. Acolo el a scris că dacă un apostol al lui Dumnezeu sau un înger din cer îi învaţă pe creştini ceva diferit de ceea ce a fost dat în Scripturi, atunci acea persoană, fie om, fie spirit, ar trebui respinsă. Aceasta ar putea părea destul de simplu şi cei mai mulţi creştini ar fi probabil imediat de acord că dacă cineva a contrazis învăţăturile Bibliei, atunci acea persoană nu va avea succes în subminarea loialităţii lor faţă de Biblie. Totuşi este evident dificil pentru oricine să se îndoiască de cei care au fost folosiţi într-un timp sau altul de Dumnezeu.

    Pavel a fost calificat în mod unic să dea acest sfat. El s-a găsit odată chiar în situaţia de a trebui să aleagă între ceea ce era adevărat şi corect în ochii lui Dumnezeu şi acţiunile şi învăţăturile unui apostol proeminent al lui Dumnezeu, unul care umblase cu Isus şi căruia Isus îi încredinţase hrănirea „oilor“ lui (Ioan 21:15-17). În pofida acestui lucru, Pavel a pus deoparte ceea ce ştia despre Petru şi responsabilităţile lui mari în realiza-rea scopului lui Dumnezeu în cadrul lucrării ministeriale a primilor creştini. Pavel nu a permis ca aceste fapte să-l reţină de la ‘condamnarea’ lui Petru „în faţă“ (Galateni 2:11) De ce? Pavel a rezumat acţiunile lui Petru şi ale tovarăşilor lui prin cuvintele: „Am văzut că nu umblau drept, potrivit adevărului veştii bune“ (Galateni 2:14).

    Această Disertaţie nu are în vedere punerea la îndoială a autorităţii celor care sunt în frunte la Martorii lui Iehova. Mai degrabă, ea vizează structura de autoritate implementată şi dacă aceasta permite sau nu Martorilor individuali să urmeze sfatul şi exemplul apostolului Pavel, dacă situaţia o cere. Unii susţin că autoritatea în organizaţia Watchtower este atât de centralizată şi protejată încât interpelarea sau dezacordul sunt imposibile, chiar dacă se fac într-o manieră nedezbinatoare, în lucruri considerate în mod sincer o diferenţă legitimă de opinie. Cu alte cuvinte, scopul acestei Disertaţii urmăreşte să răspundă la întrebarea: Au Martorii lui Iehova dreptul să obiecteze la învăţăturile din sistemul doctrinar prezentat în publicaţiile Watchtower, la învăţăturile biblice speculative sau ne-clare, fără teama de a fi „pedepsiţi“ în vreun fel? Fireşte, Biblia se exprimă împotriva celor care se opun învăţăturilor apostolilor şi care vor să „denatureze vestea bună despre Cristos“ (1 Timotei 1:3, 4; Galateni 1:7). Deci întrebarea se referă în fapt la probleme care sunt mai supuse interpretării, cum ar fi cronologia, profeţiile sau aplicarea de principii antice la practici moderne. Permite însă structura de autoritate a societăţii Wachtower Martorului simplu să acţioneze după credinţă referitor la ase-menea lucruri, cu o conştiinţă curată? (Romani 14:23; 1 Timotei 1:19) Sau uniformitatea este o cerinţă, indiferent cât de clară sau neclară este Biblia într-un subiect anume?

    Conceptele de „uniformitate“ şi „unitate“ sunt adesea confundate între ele când sunt în discuţie chestiuni importante. Publicaţiile Watchtower discută deseori probleme de „conştiinţă“, cum ar fi dacă cineva poate alege să folosească anumite fracţiuni de sânge (pentru detalii la acest punct vezi Disertaţia a Treia ). Într-adevăr, problemele de conştiinţă acceptate între Martorii lui Iehova nu sunt considerate un sol fertil pentru neunitate. Dar trebuie ca problemele de conştiinţă să fie determinate de un grup anume sau este la discreţia fiecărui Martor să decidă dacă Biblia este clară sau nu într-o anumită învăţătură?

    Obiectivul principal al acestei Disertaţii este să prezinte afirmaţii şi învăţături aşa cum apar ele în publicaţiile Wachtower şi să evalueze semnificaţia lor aşa cum apare ea pentru fiecare Martor al lui Iehova. Deşi mulţi oameni din toată lumea îi întâlnesc frecvent pe Martori pe măsură ce aceştia merg de la uşă la uşă sau probabil au contact cu ei în şcoli ori la locul de muncă, foarte puţin se cunoaşte despre structura de autoritate existentă şi cum afectează aceasta organizaţia ca întreg. Această lipsă de cunoaştere nu poate fi atribuită decât unei lipse de informare pentru că chestiunea „autorităţii“ la Martorii lui Iehova este de fapt prezentată regulat în publicaţiile Watchtower. În mod expres, aceste detalii sunt date în principala publicaţie pentru instruire – dacă facem abstracţie de Biblie – revista Turnul de veghe.

    Turnul de veghe este publicat bilunar şi rareori apare un număr pentru public fără să se menţioneze cel puţin pe scurt distincţia dintre cele două grupuri care compun întreaga organizaţie a Martorilor, şi anume „sclavul fidel şi prevăzător“ şi „marea mulţime“. Cei ce aparţin clasei „sclavului fidel şi prevăzător“ îşi găsesc temeiul pentru identificarea lor în cuvintele lui Isus din Matei 24:45-47. Conform învăţăturilor oficiale ale Martorilor lui Iehova aceştia sunt singurii creştini din lume „născuţi din nou“. Martorii cred de asemenea că chemarea pentru membrii acestei clase s-a sfârşit în 1935 sau în jurul acestui an, când identitatea unui alt grup a ieşit mai clar în evidenţă. Acest din urmă grup, „marea mulţime“, îşi trage numele din descrierea ce se găseşte în Apocalips 7:9-15. Martorii care apar-ţin „marii mulţimi“ nu sunt „născuţi din nou“, în sensul de a fi membri ai „chemării cereşti“ (Evrei 3:1), care urmează să domnească cu Cristos Isus peste pământ (1 Corinteni 4:8; 2 Timotei 2:12; Apocalips 2:26, 27; 5:9, 10). Mai degrabă, ei vor compune „pământul nou“ de oameni asupra cărora Dumnezeu ‘îşi va întinde cortul’ (2 Petru 3:13; Apocalips 21:1-4).

    Acum, după ce am prezentat ‘chemările’ sau speranţele diferite ale a-cestor două grupuri, cum am putea descrie cel mai bine relaţia dintre ele? Sunt ele la egalitate în ce priveşte dreptul de a vorbi pentru Dumnezeu? Ce rol are fiecare în eforturile de slujire creştină ale organizaţiei Watchtower în toată lumea? Acestea şi alte întrebări adiacente vor fi explorate în această Prima Disertaţie pentru a determina măsura de autoritate atribuită clasei „sclavului fidel“, în special Corpului de Guvernare al acesteia, în raport cu activităţile „marii mulţimii“ de Martori ai lui Iehova.

    Abordarea acestor subiecte va fi mai degrabă una simplă: vom folosi publicaţiile Watchtower, în special revista Turnul de veghe. Ne vom uita cum sunt descrise aceste două grupuri în relaţia dintre ele în literatura Watchtower şi vom examina implicaţiile diferenţelor evidenţiate dintre „sclavul fidel şi prevăzător“ şi „marea mulţime“. Vom fi apoi în măsură să stabilim dacă „marea mulţime“ – majoritatea Martorilor lui Iehova – are sau nu autoritatea de a evalua învăţăturile organizaţiei, până acolo în-cât să urmeze sfatul lui Pavel din Galateni 1:8, dacă situaţia ar cere acest lucru.

 [sus]

·  Autoritatea „marii mulţimi“

    Majoritatea Martorilor lui Iehova se consideră a fi membri ai „marii mulţimi“ menţionate în Apocalips 7. Acest grup este distinct de cei 144.000 menţionaţi atât în Apocalips 7 cât şi în 14. „Marea mulţime“, cum sunt descrişi ei astăzi în publicaţiile Watchtower, a fost recunoscută oficial pe la mijlocul anilor 1930. De la acel timp aderarea la organizaţie a fost puternic promovată pentru cei ce aparţin de „marea mulţime„, un grup a cărui speranţă pământească a fost descrisă în introducerea la această Disertaţie. Conform raportului anual al Martorilor lui Iehova pentru anul 2001, existau în lume 6.117.666 Martori activi aparţinând acestui grup, în contrast cu 8.730 membri ai clasei „sclavului fidel“. Clasa „sclavului fidel“, la rândul ei, este reprezentată şi condusă de un grup şi mai mic de Martori, cunoscut drept Corpul de Guvernare.²

    Când ne referim la măsura de autoritate pe care o deţin membrii „marii mulţimi“, trebuie să facem distincţie între autoritatea organizaţională şi autoritatea interpretativă. Când este vorba de autoritatea organizaţională, membrii „marii mulţimi“ ocupă cele mai multe poziţii de responsabilitate în organizaţie. Între cei ce deţin aceste poziţii se numără responsabilii de zonă, de district, de circumscripţie, supraveghetorii de congregaţie şi slujitorii ministeriali care colaborează cu supraveghetorii congregaţiei (bătrânii). Vasta majoritate a misionarilor şi a altor evanghelizatori de teren sunt, de asemenea, membri ai „marii mulţimi“. Singura poziţie neaccesibilă pentru componenţii „marii mulţimi“ este cea de membru în Corpul de Guvernare care, la acest timp, este limitată la cei din clasa „sclavului fidel“

    Totuşi, dacă evaluăm măsura autorităţii interpretative, constatăm că limitările la care sunt supuşi membrii „marii mulţimi“ sunt considerabile. Desigur, fiecare creştin ar trebui să fie supus unor limite în ce priveşte dreptul de a reforma diferite învăţături clare ale Bibliei după bunul plac. Ştim că Dumnezeu are un nume (Psalm 83:18). Ştim că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său pe pământ să-şi dea viaţa sa umană perfectă pentru ca alţii să poată trăi liberi de păcat şi de moarte (compară Ioan 3:16; 15:13). Ştim că Satan este o persoană reală, capabilă de mare influenţă şi rău (Iov 1:6; 2:1; Ioan 8:44). Dar există şi un număr mare de lucruri consemnate în Biblie care nu sunt clare, însemnând că se pot găsi pentru ele mai mult decât o singură interpretare viabilă.

    Aceasta ridică următoarea întrebare: Are „marea mulţime“ libertate de interpretare în aceste domenii nesigure? Dacă această întrebare ar fi fost pusă în anii 1950, Watchtower Society ar fi putut răspunde cu aceste cuvinte:

Deoarece „sclavului fidel şi prevăzător“ i-au fost încredinţate toate bunurile Stăpânului, atunci să considerăm cu o percepţie mintală potrivită că orice face ‘sclavul fidel’ este spre binele nostru. Sclavul îşi îndeplineşte în acest fel propria obligaţie înaintea lui Iehova de a face lucrarea Lui. Astfel voia sclavului este voia lui Iehova. Rebeliunea împotriva sclavului este rebeliune împotriva lui Dumnezeu.O atitudine mintală potrivită faţă de conducerea din partea sclavului este un mod de a păstra pacea cu societatea Lumii Noi. ³

Sau:

Iehova a stabilit un canal expres de comunicare prin care tratează cu poporul său… Să identificăm acum fără echivoc canalul de comunicaţie al lui Iehova pentru zilele noastre, ca să putem continua în favoarea Sa. Ascultaţi răspunsul inspirat pentru această situaţie, din Matei 24:45-47: „Cine este deci sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul său l-a numit peste servitorii săi, ca să la dea hrana lor la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la sosire, îl găseşte făcând aşa. Adevărat vă spun: îl va numi peste toate bunurile sale“. Şi a făcut-o? Da, în mod deosebit din 1919 s-a adeverit că el a numit corpul colectiv al rămăşiţei unse peste toate interesele vizibile ale Regatului. „Sclavul“ a devenit atunci responsabil nu numai pentru satisfacerea necesităţilor membrilor corpului uns, ci şi pentru îndeplinirea responsabilităţii de a predica vestea bună despre Regatul stabilit la oamenii tuturor naţiunilor (Mat 24:14). Aceste lucruri sunt adevărate nu pentru că ei le-au determinat, ci pentru că Dumnezeu însuşi le-a dirijat să ajungă aşa. „Dumnezeu a pus mădularele în corp, pe fiecare dintre ele, aşa cum a vrut“, este modul în care descrie 1 Corinteni 12:28 această situaţie. Este vital să apreciem acest fapt şi să răspundem la directivele „sclavului“ aşa cum am răspunde glasului lui Dumnezeu, pentru că acesta este instrumentul furnizat de El“.⁴

Aceste pretenţii sunt foarte departe de felul cum a văzut lucrurile C. T. Russell, primul preşedinte al Watchtower Society. Când i-a avertizat pe alţii despre pericolul „venerării colegilor mesageri“, Russell a vorbit şi despre tendinţa unora, chiar în secolul întâi, „de a da mai mult decât dragoste, respect şi onoare slujitorilor lui Dumnezeu care, din timp în timp, au fost folosiţi ca slujitori speciali ai lui Dumnezeu pentru aducerea în atenţia bisericii a lucrurilor noi şi vechi, sau anumitor fraţi şi surori care au fost intermediari în comunicare sau pentru alte beneficii spirituale“. El a continuat, scriind:

[După ce a citat parţial 1 Corinteni 1:21] cine sunt deci Pavel, Apolo şi Petru, decât doar slujitorii sau canalele prin care i-a plăcut lui Dumnezeu să vă trimită binecuvântările adevărului. „Nici cel ce sădeşte nu este ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu care dă creşterea“. El indică astfel că ei ar trebui să recunoască, nu canalele prin care au venit binecuvântările, ci pe Domnul, Autorul binecuvântărilor lor şi, în mod loial, să nu poarte nici un alt nume decât pe al celui care a murit pentru ei şi i-a răscumpărat.⁵

S-au schimbat lucrurile din 1950 încoace? Ar răspunde Turnul de veghe astăzi în acelaşi fel la întrebarea pusă anterior despre autoritatea de interpretare a „marii mulţimi“? Caracterizarea autorităţii „sclavului fidel“ va fi abordată cu mai multe detalii în secţiunea următoare, dar citatul redat mai jos, dintr-un număr recent al Turnului de veghe, ne va ajuta să răspundem la această întrebare deosebită:

O altă cale pe care Iehova o foloseşte pentru a ne vorbi astăzi este identificată de Isus la Matei 24:45-47. Acolo el a vorbit despre congregaţia creştină unsă cu spirit – „sclavul fidel şi prevăzător“, numit să furnizeze „hrană [spirituală] la timpul potrivit“…. O mare parte din această hrană la timpul potrivit vine sub formă de publicaţii tipărite ca Turnul de veghe, Treziţi-vă! şi alte publicaţii…. Ce atitudine ar trebui să avem dacă ascultăm cu adevărat de ceea ce spune spiritul prin clasa sclavului? Apostolul Pavel răspunde: „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi supuşi“ (Evrei 13:17). Este adevărat că toţi cei implicaţi în acest proces sunt oameni imperfecţi. Totuşi Iehova găseşte plăcere să-i folosească pe slujitorii săi omeneşti, deşi imperfecţi, să ne conducă în acest timp al sfârşitului. ⁶

Limbajul nu este atât de direct, nici atât de îndrăzneţ ca acela folosit în anii 1950, dar implicaţiile sunt în fond aceleaşi: Dacă creştinii acordă cu adevărat atenţie spiritului lui Dumnezeu, atunci vor asculta de acel spirit după cum acesta vorbeşte prin clasa „sclavului“ şi vor fi ascultători faţă de ceea ce se spune. Acest lucru, în realitate, este similar cu a spune că trebuie „să răspundem la directivele ‘sclavului’ aşa cum am răspunde glasului lui Dumnezeu“, chiar cuvintele alese pentru publicaţia din 1957 (citate mai sus).

    Problema unităţii este relevantă (1 Corinteni 1:10), dar unitatea poate fi atinsă în mai mult decât un singur mod. Oamenii pot fi forţaţi să accepte vederile şi opiniile altora, oricât de bine sau de rău ar fi ele fondate. Sau ei pot fi informaţi despre chestiunile care sunt neclare şi, pur şi simplu, să consimtă să acorde loc mai multor puncte de vedere fără ca vreunul dintre punctele crezute să fie impus prin dogmatism. Aceasta este o formă de unitate. Dar în congregaţiile Martorilor lui Iehova unitatea este obţinută prin ascultarea şi acceptarea punctelor de vedere ale „sclavului fidel“, publicate în Turnul de veghe şi în celelalte publicaţii ale Societăţii. Acest lucru este adevărat atât pentru învăţăturile clare ale Bibliei, cât şi pentru cele neclare, deoarece claritatea lor este dependentă de modul cum sunt prezentate învăţăturile de către Societate, adică ca şi clare sau neclare.

    Dar învăţăturile referitoare la profeţie sau cronologie rareori pot fi considerate „clare“, în sensul de a avea o aplicaţie neambiguă. Totuşi, există un complex întreg de învăţături ale Watchtower, adesea detaliat, implicând profeţiile şi cronologia, la care Martorii trebuie să subscrie sau, în caz contrar, să se confrunte cu posibile sancţiuni din partea congregaţiei, sancţiuni care pot lua diferite forme. Din cauză că există atât de puţine lucruri despre care membrii „marii mulţimi“ au libertatea să discute deschis, aparte de concluziile la care a ajuns „clasa sclavului“, cei care se opun Martorilor au o rezervă interminabilă de muniţie, care adesea împiedică discuţiile semnificative pe seama altor învăţături biblice importante şi clare.

    Pe baza a ceea ce am discutat la acest punct, multora le-ar putea părea că majoritatea Martorilor lui Iehova sunt limitaţi, fără nici o alternativă, în dreptul lor de a căuta înţelesuri pentru ei înşişi în Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu acesta este neapărat cazul. Într-adevăr, chiar publicaţiile societăţii Watchtower, care par să limiteze autoritatea „marii mulţimi“, evidenţiază şi un rol care comportă o autoritate considerabilă, iar această prezentare „duală“ este de natură să facă atât de relevante întrebările ridicate la începutul acestei Disertaţii. Problema autorităţii între Martorii lui Iehova nu poate fi redusă la este sau nu este, cum ar putea crede unii. Să luăm în discuţie de exemplu interpretarea oferită de Watchtower Society pentru „cavaleria“ menţionată în Apocalips 9:19:

Iehova i-a ordinat pe slujitorii săi dedicaţi şi botezaţi pentru acest serviciu. Prin Şcoala Teocratică de Minister şi prin alte şcoli şi întruniri ale congregaţiei, el i-a învăţat cum să predice cuvântul, aşa încât ei sunt capabili să vorbească cu autoritate cu „limba celor învăţaţi“. El şi-a pus cuvintele în gura lor şi i-a trimis să facă cunoscute judecăţile lui „în public şi din casă în casă“ (2 Timotei 4:2; Isaia 50:4; 61:2; Ieremia 1:9, 10; Fapte 20:20).⁷

Aceasta dezvăluie ceva ce rareori este amintit de cei ce critică punctele de credinţă ale Martorilor, şi anume faptul că se spune atât despre „sclavul fidel“ cât şi despre „marea mulţime“ de membri ne-unşi ai organizaţiei, că au cuvântul lui Dumnezeu ‘pus în gurile lor’. ⁽⁾ De asemenea, în timp ce unii, atât din interiorul cât şi din afara organizaţiei, par să creadă că Martorii unşi au o înţelegere mai perceptivă a Bibliei decât membrii neunşi, poziţia oficială a Watchtower în această problemă a fost uneori destul de diferită. Observă întrebarea şi răspunsul complet la ea dat în 1952 referitor la acest subiect, răspuns care nu a fost înlocuit vreodată de vreun punct de vedere sau înţelegere nouă:

    Au „alte oi“ [ =„marea mulţime“] la fel de mult din spiritul Domnului ca şi rămăşiţa unsă, şi o înţelegere la fel de clară a scopurilor lui Iehova ca şi cei unşi? – A. M., Colorado.

    Dacă ei sunt umpluţi cu spirit sfânt, cum ar putea cineva să aibă mai mult decât atât? Dacă un container este plin cum ar putea să încapă mai mult în el? Ambele clase trebuie să fie fidele în mod egal sub aceleaşi condiţii de încercare. Dacă vreunul din noi poate rezista, este numai prin spiritul lui Iehova. Astfel dacă „alte oi“ nu au la fel de mult din spiritul Domnului şi totuşi trebuie să îndure aceleaşi teste şi să dovedească aceeaşi calitate înaltă a fidelităţii ca şi cei unşi, ei ar acţiona cu un mare dezavantaj în testul integrităţii. Iehova Dumnezeu nu-i lasă cu acest handicap, ci le dă un ajutor egal pentru încercări similare. Oamenii fideli din antichitate au avut spiritul lui Iehova ca să scrie scripturile inspirate, să vindece leproşi, să învie morţi, să facă să plouă sau să fie secetă, să dărâme temple păgâne, să ucidă lei şi urşi şi să săvârşească multe alte fapte de putere posibile numai cu ajutorul forţei active a lui Dumnezeu. Deşi nu erau din clasa unsă, ei au fost umpluţi cu spirit sfânt.

    „Alte oi“ îndeplinesc astăzi aceeaşi lucrare ca rămăşiţa, sub aceleaşi condiţii de încercare, şi manifestă aceeaşi fidelitate şi integritate. Ele se hrănesc de la aceeaşi masă spirituală, asimilând aceleaşi adevăruri. Fiind din clasa pământească, cu speranţe pământeşti şi un interes viu faţă de lucrurile pământeşti, ei s-ar putea interesa mai mult de textele Scripturale referitoare la condiţiile terestre din lumea nouă; în timp ce rămăşiţa unsă, cu speranţe cereşti şi un puternic interes personal pentru lucrurile cereşti, ar putea studia mai intens chiar aceste lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, din cauza obiectivelor personale diferite, cele două clase ar putea arăta un interes mai mare în aspecte diferite ale mesajului, şi să înţeleagă mai mult în acele domenii datorită studiului special al lor; totuşi un fapt care rămâne este că pentru ambele clase este disponibilă aceeaşi înţelegere şi aceleaşi adevăruri şi că numai gradul de dedicare în studiu determină profunzimea înţelegerii pe care o obţin ei referitor la lucrurile cereşti şi pământeşti. Spiritul Domnului este disponibil în egală măsură pentru ambele clase, iar cunoştinţa şi înţelegerea sunt oferite în mod egal la ambele, cu şanse egale de a le asimila.

    Astfel factorul determinant, în loc să fie faptul că cineva este din clasa celor unşi sau a altor oi, depinde mai degrabă de persoana în cauză. Unul ar putea fi mai dispus să primească spiritul Domnului şi conducerea acestuia în viaţa personală decât altul care ar putea stinge spiritul neumblând în totalitate conform conducerii lui. Unul ar putea petrece mai mult timp studiind sau să aibă capacităţi intelectuale mai mari pentru învăţare decât altul care ar putea neglija studiul şi exerciţiul intelectual.⁸

Reiese clar din acest răspuns că gradul de pătrundere spirituală al unei persoane depinde de obiceiurile de studiu individual şi de dedicarea cu care urmăreşte cunoştinţa şi înţelegerea. Atât Martorii unşi cât şi cei neunşi au acelaşi acces la adevărurile prezentate în Biblie şi, cu excepţia celor care ar putea ‘stinge’ spiritul, acesta este disponibil în mod egal la toţi cei care doresc să umble în armonie cu el.

    Dar, dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce majoritatea celor din comunitatea Martorilor se bizuie pe „sclavul fidel“, în particular pe Corpului de Guvernare al acestuia, în domeniul interpretării biblice? Este doar o chestiune de umilinţă, sau dorinţa ca adevărurile să curgă de la o sursă comună cu scopul de a păstra unitatea de gândire în congregaţii? (1 Corinteni 1:10). Este o realitate că mulţi Martori aleg pur şi simplu să nu studieze foarte serios sau poate nu au timpul să studieze, aşa încât sfârşesc prin a-i lăsa pe alţii în care se încred să-i îndrume în înţelegerea Bibliei?

    Aceste întrebări sunt relevante din cauză că, în ciuda a ceea ce citim mai sus referitor la potenţialul pe care îl au cei din „marea mulţime“ de a-i depăşi pe Martorii unşi în ce priveşte înţelegerea spirituală a anumitor doctrine, cei mai mulţi membri ai „marii mulţimi“ se bizuie pe „sclavul fidel şi prevăzător“ în probleme de interpretare. Aceasta pare să se întâmple mai cu seamă datorită concepţiei predominante care există între Martori că Dumnezeu este în contact cu „sclavul fidel“ şi îl foloseşte mai deplin în prezentarea adevărurilor Cuvântului său. Corpul de Guvernare şi instrumentele de care se foloseşte el întăresc şi mai mult această concepţie, aprobând spre publicare în Turnul de veghe materiale care susţin că ‘sclavul fidel şi prevăzător se află sub directa supraveghere a lui Isus Cristos’.⁹

    O înţelegere mai bună a felului în care clasa „sclavului“ uns îşi defineşte rolul ei în organizaţia lui Dumnezeu, ne va ajuta să explicăm mai pe larg diferenţele dintre „sclavul fidel“ şi „marea mulţime“ referitor la autoritatea lor. Ne va ajuta de asemenea să stabilim relaţia care există între aceste două grupuri în alte domenii importante.

 [sus]

Autoritatea „sclavului fidel“

    După cum am discutat în introducerea la această Disertaţie, Martorii lui Iehova cred că Isus a vorbit în Matei 24:45-47 despre o clasă de persoane care funcţionează în mod colectiv ca şi „sclav fidel şi prevăzător“. Martorii învaţă că această clasă compozită a „sclavului“ a fost numită peste toate bunurile lui Isus în 1919, pentru a le da continuatorilor lui „hrană [spirituală] la timpul potrivit“. Însă acest punct de vedere despre „sclavul fidel“ n-a fost prezentat întotdeauna în aceşti termeni în paginile Turnului de veghe. Înainte de 1927, Martorii (Studenţii în Biblie) au dat diferite interpretări posibile cuvintelor lui Isus din Matei 24:45-47, dintre care unele vor fi discutate mai târziu în această Disertaţie. Dar în 1927 Turnul de veghe a făcut cunoscut punctul de vedere: „Concluzia irezistibilă este că ‘slujitorul fidel şi înţelept’ menţionat de Domnul este o clasă, compusă din cei pe care el îi găseşte fideli la timpul când vine la templul său [venire care s-a crezut că a avut loc în 1918].“¹⁰

    Nu face obiectul acestei secţiuni să intrăm în argumentele pro şi contra care stabilesc că această clasă de persoane există între Martorii lui Iehova şi funcţionează într-un rol numit de Dumnezeu. În Disertaţia a treia vom discuta câteva motive în sprijinul concepţiei Martorilor despre „sclavul fidel„ şi alte câteva pentru care unii nu sunt de acord cu interpretarea pe care o dau ei cuvintelor din Matei 24:45-47.

    Scopul acestei secţiuni este să detalieze învăţăturile Martorilor lui Iehova referitor la măsura de autoritate acordată „sclavului“ de către ceilalţi membrii ai organizaţiei. Este de asemenea important pentru scopul acestui studiu să determinăm dacă această autoritate permite sau nu majorităţii Martorilor lui Iehova să adopte poziţii proprii faţă de învăţăturile biblice neclare, poziţii care ar putea fi diferite de punctul de vedere ofici-al al societăţii Watchtower. Vom aborda în mod direct problema dacă clasa „sclavului“ sau Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova (ce va fi discutat în continuare) limitează sau nu libertatea de interpretare a celorlalţi Martori.

    În Matei 24:45-47 şi în relatarea paralelă din Luca 12:42-44, Isus a întrebat cine ar putea fi considerat „sclavul fidel şi prevăzător“ care apoi este „numit peste toate bunurile“ stăpânului. Această ilustraţie este înţeleasă astăzi de Martorii lui Iehova în sensul că s-a împlinit la începutul secolului al douăzecilea, mai exact între 1914 şi 1919. Această ‘numire’ nu se spune că implică inspiraţia din partea lui Dumnezeu, ci mai degrabă conducerea divină ca răspuns la examinarea însoţită de rugăciune a Sfintelor Scripturi:

Deoarece Ioel 2:28, care îşi are împlinirea completă după 1919, prezice că Dumnezeu va turna spiritul său peste oameni de orice fel şi „fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri vor visa visuri, tinerii voştri vor vedea viziuni“, în ce sens profeţesc Martorii lui Iehova astăzi? Poporul lui Iehova nu susţine că are darul inspiraţiei astăzi. Totuşi membrii lui se roagă încontinuu pentru mai mult spirit sfânt de la Dumnezeu pentru a înţelege diferitele profeţii deja exprimate şi prezervate pentru lucrarea finală de predicare pe care Martorii lui Iehova o îndeplinesc în prezent. Ei ştiu că profeţiile infailibile ale scripturilor inspirate se vor împlini în mod corect faţă de ei. Ei studiază sârguincios viziunile şi visele oamenilor fideli ai lui Dumnezeu din antichitate. Ei pot cita şi reproduce Scripturile oamenilor inspiraţi ai lui Dumnezeu, şi le pot aplica în conformitate cu faptele. Ei pot observa cum Dumnezeu le interpretează prin intermediul lui Cristos Isus prin evenimentele şi faptele pe care le face să se întâmple. Ei sunt apoi fideli în publicarea şi predicarea profeţiilor revelate, până la marginile pământului. Profeţii lui Iehova care predică în secolul al douăzecilea, sunt cei ce aleargă încoace şi încolo prin Biblie ca să câştige cunoştinţa exprimărilor divine care este în creştere. – Dan. 12:4.¹¹

    Martorii cred că Isus s-a aşezat şi a stat la dreapta lui Dumnezeu de la timpul învierii lui până în 1914. Ei cred că el şi-a asumat la acel timp rolul de Rege al regatului lui Dumnezeu şi a început să cureţe cerurile de Diavolul şi îngerii lui demonici, care au fost apoi limitaţi la zona pământului. Martorii cred că această acţiune a avut ca rezultat o mare tulburare pe pământ, marcată în parte de izbucnirea primului război mondial (compară Psalm 110:1; Matei 24:3-7; Apocalips 12:7-10).

    Martorii cred de asemenea că Isus a început să inspecteze diferitele grupări creştine de pe pământ şi că a găsit că, dintre toate, Studenţii Bibliei (cum erau cunoscuţi Martorii lui Iehova pe atunci) se distingeau din mai multe motive. În primul rând, Martorii nu erau implicaţi în orientările politice ale vremii, inclusiv în propaganda de război la care multe grupări creştine participau activ. În al doilea rând, Martorii cred că învăţăturile lor, şi anume sacrificiul răscumpărător al lui Isus, prezenţa lui invizibilă, semnificaţia anului 1914, utilizarea de către ei a numelui divin, precum şi respingerea Trinităţii, a nemuririi sufletului şi a învăţăturii despre focul iadului, au contribuit toate la alegerea lor de către Cristos în 1918. Apoi, în 1919, ei au fost numiţi de către Isus peste „toate bunurile lui“ (Matei 24:47).

    Nu puţine au fost şi sunt persoanele şi organizaţiile care pun la îndoială această numire invocată, iar cei ce fac acest lucru se referă la punctele de credinţă susţinute de organizaţie în 1918-1919, puncte pe care Martorii nu le mai acceptă astăzi. Învăţăturile la care s-a renunţat, dar care au fost susţinute pe parcursul perioadei 1914-1919, includ anul 1874 ca început al prezenţei invizibile a lui Cristos şi 1878 ca an în care Regatul lui Dumnezeu a început să domnească. (Acestor date, ca şi altora, li se va da o atenţie specială în Disertaţia a doua).

    După cum am remarcat deja, Martorii îi consideră pe membrii clasei „sclavului“ drept continuatori unşi ai lui Cristos, aceasta însemnând că ei au o chemare cerească să domnească împreună cu el peste pământ şi să-l restabilească la starea de paradis pe care l-au pierdut Adam şi Eva (Gene-za 1:27-31; 2:7-9,15-28; 3:21;21:1-4). Martorii cred de asemenea că această clasă a „sclavului“ are o autoritate diferită de majoritatea Martorilor lui Iehova care sunt cunoscuţi ca „marea mulţime“ din Apocalips 7. Această „mare mulţime“ este considerată clasa pământească a creştinilor care vor supravieţui necazul cel mare menţionat în Apocalips, capitolul 7.¹² Când discută diferenţele dintre „sclavul fidel şi prevăzător“ şi „marea mulţime“, Turnul de veghe se concentrează adesea asupra autorităţii clasei „sclavului“ în speranţa evidentă că ceea ce se spune va implica o anu-mită limitare a autorităţii de interpretare a „marii mulţimi“. De exemplu:

    Însă avem noi motive să devenim nerăbdători dacă nu înţelegem pe deplin anumite texte biblice sau explicaţii furnizate în publicaţiile Societăţii Watch Tower? Calea înţelepciunii este aceea de a aştepta ca lucrurile să se clarifice la timpul fixat de Iehova. „Stăpânul Domnul nu face nimic fără să descopere taina Sa [lucrurile sale confidenţiale, NW] slujitorilor Săi, prorocii“ (Amos 3:7). Ce minunată promisiune! Totuşi trebuie să înţelegem că Iehova îşi dezvăluie lucrurile confidenţiale la timpul pe care el îl consideră oportun. Din acest motiv, Dumnezeu a împuternicit un „sclav fidel şi prevăzător“ să le furnizeze membrilor poporului său „hrana lor [spirituală] la timpul potrivit“ (Matei 24:45). Aşadar, nu avem nici un motiv să devenim exagerat de îngrijoraţi, sau chiar tulburaţi, dacă anumite lucruri nu sunt explica-te în mod amănunţit, ci putem fi siguri că, dacă îl aşteptăm cu răbdare pe Iehova, el ne va furniza prin intermediul sclavului fidel ceea ce este necesar ”la timpul potrivit“.¹³

    Pe măsură ce profeţiile biblice se împlinesc, înţelegerea noastră cu privi-re la Scripturi se rafinează. Uneori însă, am putea crede că o anumită clarificare întârzie. Dacă aceasta nu apare atunci când am prefera noi, suntem dispuşi să aşteptăm? Să ne amintim că Iehova a considerat potrivit să dezvăluie "secretul sacru referitor la Cristosul“ puţin câte puţin de-a lungul unei perioade de aproximativ 4000 de ani (Efeseni 3:3-6). Aşadar, avem vreun motiv să fim nerăbdători? Avem îndoieli cu privire la faptul că a fost numit un „sclav fidel şi prevăzător“ să dea poporului lui Iehova "hrana la timpul potrivit“? (Matei 24:45-47) De ce să ne privăm singuri de bucuria divină pentru motivul că nu toate lucrurile sunt înţelese pe deplin? Să nu uităm: Iehova stabileşte momentul şi modul în care să reveleze "lucrurile sale confidenţiale“ – Amos 3:7.¹⁴

    Apostolul Pavel a vorbit despre "lucrurile profunde ale lui Dumnezeu“, gânduri profunde pe care Iehova le dezvăluie poporului său "prin spiritul său“ care acţionează asupra clasei sclavului fidel şi prevăzător (1 Corinteni 2:10; Matei 24:45). Clasa sclavului furnizează în mod conştiincios hrană spirituală pentru toţi: pentru cei noi "lapte“, iar pentru "oamenii maturi“, "hrană solidă“ – Evrei 55:11-14".[După ce a fost citat Luca 12:42:] De peste 120 ani, în Turnul de veghere, precum şi în alte cărţi şi publicaţii bazate pe Biblie, se furnizează �hrană [spirituală] la timpul potrivit“. Să remarcăm expresia "la timpul potrivit“. La momentul potrivit, prin intermediul Fiului său şi al clasei sclavului, Iehova, "Marele [nostru] Instructor“, îşi îndrumă poporul în privinţa doctrinei şi a conduitei. Este ca şi cum am auzi cu toţii o voce, spunându-ne: ‘Iată calea. Umblaţi pe ea’". (Isaia 30:20, 21).¹⁵

    Comentariile din aceste articole par să se refere la cei care se impacientează din cauză că ‘nu au reuşit să înţeleagă’, fie ceea ce spune Biblia, fie explicaţiile date de clasa “sclavului“. Dar dacă cineva crede că înţelege ce spune Biblia şi înţelege şi explicaţia dată de “sclav“, şi totuşi nu este de acord cu explicaţia dată? Ar fi şi în acest caz o problemă de răbdare sau nerăbdare dacă cineva ar exprima o remarcă despre o deficienţă pe care o sesizează în explicaţie, fără să fie neapărat critic?

    În asemenea situaţii un tip de acţiune pe care un Martor ar putea considera s-o întreprindă, ar fi să aducă mai întâi problema în scris direct la cunoştinţa clasei “sclavului“. Ceea ce se va întâmpla după aceea depinde în mare măsură de 1) maniera în care este ridicată întrebarea, 2) baza biblică pentru poziţia celui ce pune întrebarea, 3) motivele invocate pentru ne-acceptarea deplină a explicaţiei sclavului, şi 4) importanţa punctului în discuţie. Dar indiferent de problemă, de implicaţii sau de răspunsul de la societatea Watchtower, o anumită percepţie a clasei “sclavului“ ar fi totuşi cerută, după cât se pare, din partea “marii mulţimi“: Înţelegerea promisiunilor preţioase conţinute de Cuvântul lui Dumnezeu le-a fost oferită altor oi prin intermediul corpului colectiv de creştini unşi, “sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45-47; 25:34).¹⁶

    Este de interes să notăm că după moartea lui Russell în 1916, importanţa recunoaşterii canalului lui Dumnezeu a început să se schimbe dramatic. Totuşi, chiar şi după adoptarea unui punct de vedere mai articulat decât cel al lui Russell, în ce priveşte importanţa canalului lui Dumnezeu, Martorii (Studenţii Bibliei) recunoşteau încă pe la mijlocul anilor 1920 că scăparea sau refuzul unui frate creştin de a recunoaşte Societatea drept canalul lui Dumnezeu, nu constituiau temeiuri pentru izolarea şi evitarea lui; “Nu vom refuza să-l tratăm pe cineva ca frate din cauză că nu crede că Societatea este canalul Domnului“.¹⁷

    Astăzi clasa “sclavului“ transmite comunităţii Martorilor şi publicului, în mare măsură, doar importanţa rolului ei în aranjamentul lui Dumnezeu. Ea face acest lucru în coloanele revistei Turnul de veghe, asemenea celor citate anterior. Percepţia creată este aceasta: Martorii trebuie să identifice „canalul lui Iehova pentru zilele noastre pentru a continua în favoarea sa“ şi ei trebuie ‘să răspundă directivelor sclavului aşa cum ar răspunde glasului lui Dumnezeu’. Aceasta din cauză că, aşa cum a fost afirmat sau indirect sugerat în ediţiile Turnul de veghe citate anterior în această Disertaţie, „voia sclavului este voia lui Iehova“, iar „rebeliunea împotriva sclavului este rebeliune împotriva lui Dumnezeu“. Prin contrast, Russell credea că nu era necesar să se recunoască canalul sau canalele omeneşti prin care Dumnezeu ar putea acţiona într-un mod special. Concepţia lui Russell în această privinţă va fi prezentată mai târziu în acest studiu.

    Când ne gândim cum este prezentată clasa „sclavului“ în Turnul de veghe, este dificil să evităm să ne punem problema timpului. Conform câtorva din citatele reproduse anterior, clasa „sclavului“ crede că ea este instrumentul prin care Iehova nu dă doar hrană spirituală, ci face acest lucru şi la timpul potrivit. Cu alte cuvinte, orice schimbări au loc prin „sclavul fidel“, ele trebuie întotdeauna considerate drept schimbări care nu s-au produs nici prea încet, nici prea repede, ci în conformitate cu „timpul stabilit“ al lui Iehova. Acest concept pare să-i expună pe Martori la un tip de critică greu de contracarat, aşa cum vor arăta exemplele de mai jos. Dar, revenind la problema „răbdării“, pare clar că anumite doctrine ar putea avea ca rezultat o încercare mai mare a răbdării decât altele. Să ne referim, ca un exemplu, la învăţătura Noului Testament referitoare la „secretul sacru„ (o învăţătură menţionată într-unul din articolele Turnului de veghe citate mai sus). Desigur, dacă cineva nu înţelege pe deplin sau chiar nu este de acord cu punctul de vedere al Watchtower referitor la această doctrină importantă, timpul pe care îl are la dispoziţie pentru cercetare sau pentru a încerca să împace această învăţătură cu Biblia, nu constituie o ameninţare imediată la binele lui fizic. El ar putea fi în măsură să depăşească punctele dificile ale învăţăturii şi să ajungă să înţeleagă după ce a luat în considerare toate informaţiile disponibile. Pentru lucruri care creează îngrijorări mai urgente însă, o persoană ar putea să nu fie în stare să aştepte foarte mult înainte de a se confrunta cu unele consecinţe serioase.

    Un exemplu de doctrină care ar putea implica griji mai imediate decât înţelegerea unei profeţii biblice, este problema folosirii sângelui şi a anumitor componente sanguine de către Martorii lui Iehova. (Acest subiect va fi explorat mai pe larg în Disertaţia a Treia.) Martorii lui Iehova ca organizaţie resping transfuziile cu sânge integral, dar şi transfuziile cu oricare dintre cele patru componente sanguine majore: celulele albe, celulele roşii, plasma şi plachetele. Cineva care ar putea accepta ce învaţă Martorii cu privire la sângele integral, ar fi posibil să considere în mod diferit cele patru componente ale sângelui, deoarece componentele ca atare nu se poate spune că sunt incluse în mod clar în definiţia biblică a “sângelui“. Dacă o persoană ar trebui să sufere, să moară sau să piardă pe cineva drag din cauza loialităţii faţă de poziţia curentă a societăţii Watchtower în ce priveşte cele patru componente majore, cum ar putea să se spună despre vreo ajustare viitoare a înţelegerii privitoare la componentele sanguine că a venit ‘la timpul potrivit’?¹⁸

    Spre meritul ei, clasa „sclavului“ a făcut ajustări de-a lungul anilor şi continuă să le facă. Dar în discuţie aici este pretenţia ei de a fi canalul prin care Iehova dă hrană spirituală la timpul potrivit. Când se spune că „Iehova prin intermediul Fiului său şi al clasei sclavului şi-a îndrumat poporul în probleme de doctrină şi conduită“, devine practic imposibil pentru un Martor să-şi imagineze o asemenea îndrumare divină exercitată în vreun un alt mod decât numai prin „sclavul fidel“. Totuşi, datorită greşelilor pe care oamenii sunt condamnaţi să le facă, este greu de înţeles cum sau de ce ar dori cineva ca alţii să considere un asemenea instrument imperfect la egalitate sau chiar şi pe aproape în comparaţie cu folosirea de către Dumnezeu a propriului său Fiu în conducerea poporului său.

    Că aşa stau lucrurile aici este evident nu numai din punerea Fiului alături de clasa „sclavului“ în privinţa modului în care Iehova îşi îndrumă poporul în „probleme de doctrină şi conduită“, ci şi din faptul că acelaşi articol citat anterior sugera că „a fost aşa ca şi când am fi auzit în mod colectiv un glas“. Acest „glas“ se crede că îl implică pe Iehova şi îndrumarea asigurată prin intermediul Fiului său şi al clasei „sclavului“.¹⁹ Cum oare va discerne un creştin neuns aspectul imperfect al glasului de cel perfect? Cum va şti respectivul ce este cu adevărat îndrumare divină şi ce este raţionament uman imperfect? Sau chiar contează? Este doar o conjunctură în care dacă glasul imperfect este auzit în locul glasului perfect, atunci cu timpul cel perfect îţi va face sigură auzirea până la urmă în locul celui imperfect? Acesta ar părea să fie singurul subterfugiu în încercarea de a înţelege situaţia în care se găsesc Martorii lui Iehova, dacă acceptăm un rol revelator asemenea celui atribuit clasei „sclavului“ în scrierile ei.

    În mod clar un asemenea aranjament nu-l pune pe primitorul îndrumării într-o poziţie în care să aibă prea multă libertate să discernă între adevăr şi eroare în exterior, în practică. În interior o persoană ar putea subscrie sau nu la o anumită învăţătură, dar în afară există puţin spaţiu de manevră pentru exprimarea vreunei diferenţe de opinie faţă de ce este auzit prin clasa „sclavului“. Dar chiar dacă este vorba despre reflecţia interioară la anumite idei sau gânduri din doctrina biblică – refugiu pe care creştinul ne-am putea aştepta să-l aibă întotdeauna – există o realitate mai degrabă surprinzătoare de notat:

[Pentru] a păstra ‘unitatea’, un creştin matur trebuie să fie în deplină armonie cu colaboratorii săi în privinţa credinţei şi a cunoaşterii . El nu-şi promovează propriile opinii şi nu insistă asupra lor, nici nu are idei personale în ce priveşte înţelegerea Bibliei. În schimb, el crede în totalitate adevărul revelat de Iehova Dumnezeu prin Fiul său, Isus Cristos, şi prin „sclavul fidel şi prevăzător“.²⁰

Într-adevăr Biblia spune că credincioşii ar trebui să vorbească la unison şi să fie uniţi „în aceeaşi minte şi în acelaşi mod de gândire“ (1 Corinteni 1:10). Însă, dat fiind faptul că noi nu avem astăzi învăţători sau interpreţi inspiraţi ai cuvântului lui Dumnezeu şi că anumite subiecte pur şi simplu nu sunt tratate explicit în Biblie, ar putea fi o cale mai sigură şi mai puţin expusă criticii pentru creştini să aibă „aceeaşi minte“, fiind de acord că nu se ştie cu certitudine care este ‘mintea’ lui Dumnezeu în anumite probleme. De ce „să insistăm“ că noi ştim totuşi şi că ceilalţi trebuie ‘să asculte de noi ca şi cum ar asculta de Dumnezeu’?

    Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care le ridică ne-martorii, şi ele sunt dificile pentru Martori, dat fiind că o bună parte din învăţăturile şi concepţiile predate cândva cu autoritate în publicaţiile Watchtower nu mai sunt crezute sau practicate de Martorii lui Iehova. Este adevărat, de-sigur, că până şi discipolii şi apostolii au avut înţelegeri greşite în legătură cu anumite lucruri şi chiar le-au împărtăşit cu alţii. Un exemplu este interpretarea greşită dată de Petru cuvintelor spuse de Isus despre apostolul Ioan (Ioan 21:20-23). Un alt exemplu este acela când discipolii au crezut că apariţia lui Isus după moarte însemna că el va ‘restabili regatul pentru Israel’ la acel timp (Fapte 1:6,7).

    Acestea sunt exemple îndreptăţite folosite de obicei de către Martori pentru a explica de ce slujitorii lui Dumnezeu au dat uneori interpretări eronate. Martorii pot folosi, în mod justificat cred eu, consemnarea din Ioan 21:20-23, pentru a arăta că speculaţiile lor legate de diferite date nu-i transformă în profeţi falşi. Dar, deosebirea dintre consemnările biblice de acest fel şi erorile de interpretare făcute uneori în publicaţiile Watchtower este aceasta: nu există nici o dovadă că cei ce au avansat anumite puncte de credinţă greşite în secolul întâi le-au pretins tuturor celorlalţi să le accepte vederile.

Fie că era credinţa lui Petru că Ioan nu ar muri niciodată, fie că era ideea că regatul urma să fie restabilit pentru Israel în secolul întâi, niciunde nu citim că aceşti continuatori ai lui Cristos au insistat să li se accepte vederile în aceste subiecte din cauza autorităţii sau poziţiei lor. Într-adevăr, Petru a fost numit să „hrănească oile“ lui Cristos şi ar fi putut să-şi folosească poziţia pentru a-şi avansa propriile vederi, dar nu există dovezi că a insistat în ideea că Ioan n-ar muri niciodată, chiar dacă învăţă-tura aceasta s-a răspândit „printre fraţi“. Astăzi însă este cerută acceptarea totală a tuturor învăţăturilor „sclavului“ şi chiar deţinerea „de idei private“ despre ceea ce învaţă Biblia este urmărită de societatea Watchtower.²¹ În acest sens, să examinăm imaginea de la pagina 15 a ediţiei din 1 mai 2000 a Turnului de veghe ce conţine articolul citat mai sus:

    Din nou, pretenţia este una după care „clasa sclavului“ se descrie pe sine drept instrumentul prin care Iehova îi vorbeşte poporului său. Este important să notăm că ei admit cu sinceritate că sunt imperfecţi ca şi orice alt slujitor al lui Dumnezeu. Dar există totuşi o distincţie, iar ceilalţi din congregaţiile Martorilor lui Iehova trebuie să fie „supuşi“ „clasei sclavului“ în conformitate cu sfatul dat în Evrei 13:17. În parte, a fi supus înseamnă a nu pune la îndoială învăţăturile clasei „sclavului“.

    Aici însă trebuie să ridicăm o întrebare pertinentă: Dacă doar Iehova poate folosi oameni imperfecţi, ne-inspiraţi, atunci cum pot cei ce arată supunere faţă de cei ce sunt „în frunte“, să ştie ce este adevăr de la Dumnezeu şi ce este imperfecţiune sau eroare de la oameni? S-ar părea că singurul mod de a şti este de a se ‘asigura de toate lucrurile’, folosind Biblia, ceea ce „clasa sclavului“ îi şi îndeamnă de obicei pe Martori şi pe alţii să facă (1 Tesaloniceni 5:21). Dar dacă cei aflaţi în supunere faţă de „sclav“, trebuie să aştepte în vederea clarificării după explicaţiile date de acesta, atunci pare să fie redusă importanţa ‘asigurării de toate lucrurile’ prin folosirea Bibliei. Ceea ce se întâmplă de fapt este că Martorul ‘se asigură’ aşteptând ca această clasă a sclavului“ să-i spună dacă explicaţia dată este corectă sau nu! Această stare de fapt induce o măsură periculoasă de dependenţă în interpretare pentru mulţi din organizaţie.

    Dacă cineva apelează direct la Biblie pentru a vedea dacă aceasta sprijină o anumită învăţătură atunci, fie cu ajutor, fie fără ajutor dintr-o sursă exterioară, respectivul va afla, după caz dacă există sprijin sau nu. Dacă nu există atunci, în climatul curent, el trebuie fie să renunţe la cercetare, fie să înăbuşe ce are de spus Biblia, fie să facă faţă unor confruntări dificile în interiorul organizaţiei, probabil chiar în sânul propriei familii. Climatul curent poate determina scenarii diferite, însă dificile, pe care unii le-ar putea găsi a fi adevărate încercări. Acest lucru este în mod deosebit adevărat atunci când creştinul începe să se lupte cu problema loialităţii faţă de Dumnezeu şi a aprobării lui, în contrast cu menţinerea loialităţii faţă de o agenţie umană de orice fel. Dar, după cum dezvăluie citatul următor, concepţia Martorilor despre loialitatea faţă de Dumnezeu este direct legată de modul cum răspund ei şi sprijină clasa „sclavului“:

    [După ce este citată o porţiune din Matei 25:31-36, unde se găseşte ilustraţia lui Isus despre oi şi capre:] Deşi judecata şi separarea vor avea loc „când va veni Fiul omului în slava Sa“, lucrarea de predicare le oferă oamenilor din prezent ocazia de a-i recunoaşte pe fraţii spirituali ai lui Cristos şi, astfel, de a lucra pentru a-i sprijini, iar aceasta spre propria lor salvare eternă. – Matei 25:31-46.²²

    Care sunt câteva moduri în care ai putea dezvolta o asemenea loialitate? Unul ar fi prin cooperarea cu bătrânii congregaţiei locale (Evrei 13:17) . . . Cât de nepotrivit ar fi să provoci sau să subminezi autoritatea bătrânilor numiţi! Ar trebui de asemenea să simţi un sentiment de loialitate faţă de „sclavul fidel şi prevăzător“ şi instrumentele care sunt folosite pentru a distribui „hrană spirituală la timpul potrivit“ (Matei 24:45-47). Fii prompt în a citi şi a aplica informaţiile găsite în Turnul de veghe şi publicaţiile asociate cu el.²³

    Să demonstrăm cu orice preţ că ne punem speranţa în Iehova şi că ne bazăm pe el pentru a primi putere. Putem face acest lucru profitând la maximum de ajutoarele spirituale puse la dispoziţie de Iehova prin intermediul ‘sclavului fidel’ (Matei 24:45).²⁴

    Clasa sclavului, sprijinită de milioane de însoţitori, �alte oi“, reflectă lumi-na spirituală bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia (Ioan 10:16). În actu-ala lume cufundată în întuneric, această lumină le dă speranţă celor blânzi, şi îi ajută să lege relaţii strânse cu Dumnezeu şi să evite capcanele spiritu-ale. Această lumină este preţioasă. Ea înseamnă viaţă.²⁵

Prin intermediul „sclavului fidel şi prevăzător” nouă ni se dă tot ce avem nevoie din punct de vedere spiritual.²⁶

Din aceste comentarii selectate vedem din nou nivelul la care se plasează pe sine “sclavul fidel“ şi cum trebuie să fie priviţi cei ce compun acest “sclav“ de către ceilalţi membri ai organizaţiei. În mod semnificativ articolul din 1 iunie 2000 se referă la Matei 25:31-46 şi arată că, întrucât fraţii lui Cristos sunt “sclavul fidel“, recunoaşterea şi sprijinirea lor este direct legată de “propria salvare eternă“ a fiecărui om.

    În problema loialităţii, Turnul de veghe din 15 august 2000 spune că membrii congregaţiilor ar trebui să “simtă un sentiment de loialitate faţă de ‘sclavul fidel şi prevăzător’ şi instrumentele care sunt folosite pentru a distribui ‘hrană spirituală la timpul potrivit’“. Conform acestui articol, această loialitate poate fi arătată fiind ‘prompţi în a citi şi a aplica informaţiile găsite în Turnul de veghe şi publicaţiile asociate cu el’.²⁷

    Mai departe la acest punct, articolul din 1 decembrie 2000 spune că putem să demonstrăm că „ne punem speranţa în Iehova şi că ne bazăm pe el pentru a primi putere . . . profitând la maximum de ajutoarele spirituale puse la dispoziţie de Iehova prin intermediul ‘sclavului fidel’“. Articolul din 1 martie 2001 spune că lumina reflectată atât de “sclavul fidel“ cât şi de alţi membri ai organizaţiei este ‘preţioasă; ea înseamnă viaţă’. În mă-sura în care această lumină este Biblia, afirmaţia este acceptabilă. Dar a compara orice altceva în afara Cuvântului propriu-zis al lui Dumnezeu cu ceva ce înseamnă “viaţă“, ar trebui să fie o problemă de mare îngrijo-rare pentru orice creştin. În cele din urmă, acelaşi articol din 1 martie 2001 spune că “tot ce avem nevoie din punct de vedere spiritual“ este dat prin “sclavul fidel“.

    Din aceste afirmaţii nu numai că înţelegem cum consideră Martorii clasa „sclavului“ şi cum vrea „clasa sclavului“ să fie văzută de către „marea mulţime“, dar ceea ce citim ne ajută totodată să explicăm de ce există atâta negativism exprimat faţă de clasa „sclavului“ din partea foştilor Martori şi ne-martorilor. Din nou, ceea ce găsim în citatele de mai sus nu este atât de puternic ca unele comentarii făcute cu decenii în urmă în literatura Watchtower, dar este pe aproape şi, în fond, sugerează acelaşi lucru care a fost afirmat în ediţia din 15 ianuarie 1950 a Turnului de veghe:

Organizaţia vizibilă a lui Iehova te poate folosi pe tine, dar se poate des-curca şi fără tine. Dar tu nu poţi fără ea. Cei neroditori sunt tăiaţi în cele din urmă şi nu lipsesc niciodată la număr pe măsură ce alţii noi sunt altoiţi. Ramurile tăiate se veştejesc curând şi mor, fiind tăiaţi de la seva dătătoare de viaţă care circulă... . Aşa este cu organizaţia vizibilă a lui Iehova. Toţi trebuie să se asocieze împreună, să primească hrana spirituală dătătoare de viaţă pe care Dumnezeu o face să circule la poporul său prin organizaţie, să accepte noile adevăruri care înlătură ideile vechi şi admonestarea care ţine la locul lor ideile personale dubioase . . . . Nu deveni o ramură veştejită sau un picior paralizat. Nu te amputa pe tine însuţi de la organizaţie şi nu comite sinucidere spirituală. – Ioan 15:1-8.²⁸

Cei mai mulţi – Martori şi neMartori – ar putea găsi comentariile de mai sus mai degrabă problematice. Într-adevăr, comentariile citate mai sus lasă loc pentru o singură concluzie, şi anume că salvarea vine prin intermediul asocierii cu o organizaţie omenească. O asemenea gândire este departe de ceea ce a afirmat Turnul de veghe în 1943:

Nici un om sau organizaţie a oamenilor nu poate da salvare altora. Organizaţiile religioase, şi în special liderii lor, pretind că salvează suflete sau că aduc oamenilor salvarea; dar o asemenea pretenţie este în totalitate falsă, şi nici o creatură nu poate obţine viaţă de la alta... . salvarea nu este prin religie, ci datorită lui Iehova Dumnezeu prin Cristos Isus, Fiul său .²⁹

Observă de asemenea ce a spus C. T. Russell despre „organizaţie“ în 1895:

„Păzeşte-te de ‘organizaţie’. Este absolut ne-necesară. Regulile biblice vor fi singurele reguli de care vei avea nevoie. Nu căuta să încorsetezi conştiinţa altora, şi nu permite altora să ţi-o încorseteze pe a ta. Crede şi ascultă atât cât poţi înţelege Cuvântul lui Dumnezeu astăzi şi continuă astfel să creşti în har, cunoştinţă şi dragoste zi de zi.“ ³⁰

    Aceasta nu înseamnă că primii Studenţi ai Bibliei nu se întruneau în locuinţele lor sau în spaţii publice, că nu aveau servicii de închinare, inclusiv discursuri biblice, că nu cântau cântări şi că nu se bucurau de asocierea creştină. Ideea lui Russell pare să fie că toţi creştinii ar trebui să rămână atenţi să nu permită ca existenţa acestor binecuvântări să creeze un cadru în care unul să poată încorseta conştiinţa altuia sau să-i fie încorsetată propria conştiinţă. Biblia nu învaţă explicit că salvarea sau aprobarea divină depind de apartenenţa la un grup organizat. Însă ea îndeamnă totuşi să ne asociem şi să lucrăm împreună cu cei cu o credinţă asemănătoare, ne-uitând întrunirile cu ceilalţi închinători (Evrei 10:25). În acelaşi timp, Biblia nu indică de câte de ori să se întrunească creştinii, nici ceea ce se spune în Evrei 10:25 sau în alte pasaje Scripturale nu limitează locul unde pot sau ar trebui să fie ţinute asemenea întruniri, aşa ca şi când organizaţia ar fi elementul important mai degrabă decât închina-rea sau asocierea.

    Aici este necesar să fim totuşi atenţi deoarece societatea Watchtower nu pretinde în nici un caz că salvarea îşi are originea în ea. Mai degrabă, citatele prezentate în această Disertaţie arată că membrii ei cred că este esenţial să fii o parte a aranjamentului lor organizaţional pentru a fi salvat, sau cel puţin aceasta este implicaţia evidentă din ceea ce au scris. Dar, din nou, deşi este adevărat că în secolul întâi creştinii se asociau unii cu alţii în congregaţii, erau uniţi în învăţarea adevărurilor clare ale Cuvântului lui Dumnezeu şi nu trebuiau să ‘abandoneze întrunirea’ (Evrei 10:25), nici măcar apostolii inspiraţi n-au sugerat că salvarea era dependentă de vreun alt lucru decât de o credinţă vie în răscumpărarea dată de Isus Cristos.

    Zicând acest lucru, eu cred că interpretarea dată de Martori cuvintelor din Matei 25:31-46, în sensul unei distincţii între „oi“ şi cei cărora acestea le fac bine, „fraţii“ lui Cristos, este acceptabilă, chiar plauzibilă. În acelaşi timp însă, este doar atât – o interpretare – iar dacă fraţii din ilustraţia lui Isus s-ar identifica pe ei înşişi drept fraţii lui Cristos şi ar folosi în mod repetat această identificare ca pe un fel de mijloc de constrângere pentru a-i face pe alţii să accepte ce învaţă ei, este o altă discuţie. În acest caz, ţinând cont de unele probleme asociate de-a lungul anilor cu prezicerile şi învăţăturile Martorilor unşi, rămâne totuşi întrebarea dacă ei ocupă într-adevăr sau nu o asemenea poziţie în ciuda meritelor lor. (O discuţie a meritelor va fi făcută în Disertaţia a treia).

    Aceasta este parte a motivului pentru care cerinţa „sclavului“ ca ceilalţi să-i accepte pe membrii lui drept clasa slujitorului numit în mod special, este un subiect de mare preocupare pentru mulţi Martori şi ne-martori. Martorii lui Iehova ar trebui să aibă un sentiment de apreciere pentru munca grea depusă de membrii organizaţiei lor. Dar „loialitatea“? Problemele legate de faptul de a fi loial vreunui om sau vreunei agenţii omeneşti sunt numeroase: oamenii sunt imperfecţi şi vor da greş într-un anumit punct şi într-o anumită măsură. Când apar aceste ratări, loialitatea simţită faţă de o agenţie ca reprezentant al lui Dumnezeu este afectată negativ. Iar dacă loialitatea faţă de reprezentantul perceput ca fiind al lui Dumnezeu este zdruncinată, atunci este uşor să se întrevadă cum s-ar putea pierde şi credinţa în Dumnezeu însuşi.

    Plasând loialitatea faţă de Dumnezeu într-un mod nesigur, prin legarea ei de acţiunile oamenilor imperfecţi, nu este o acţiune care arată înţelepciune. Dacă cineva are un sentiment de loialitate faţă de un om sau o agenţie umană, atunci probabilitatea ca acea persoană să fie incapabilă să separe corect adevărul de eroare este ridicată. Autoritatea lui de a interpreta este sever limitată. De ce? Din cauza sentimentului copleşitor de loialitate pe care-l „simte“. În context religios, creştinii ar trebui să simtă un sentiment de loialitate faţă de Dumnezeu şi Fiul său, dar nu faţă de altcineva, oricine ar fi acesta. Ar trebui să apreciem ce fac alţii în servi-ciul lor şi pentru fraternitatea creştină, dar să nu ne datorăm unii altora nimic altceva decât dragoste (Romani 13:8).

    Când este vorba de „tot ce avem nevoie din punct de vedere spiritual“, pentru o agenţie umană să facă o asemenea afirmaţie, este ofensator pentru mulţi ne-martori şi deranjator pentru un număr de Martori activi, Martori care dealtfel sprijină lucrarea clasei „sclavului“. De ce este totuşi ofensator, de vreme ce „sclavul fidel“ oferă şi Cuvântul lui Dumnezeu la oameni? Din cauză că îi face pe cei din organizaţia Watchtower să se simtă dependenţi de clasa „sclavului“ şi publicaţiile ei pentru a-şi satisface “necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3). Este adevărat, bineînţeles, că Isus s-a referit la numirea „sclavului fidel“ din Matei 24:45-47 şi la responsabilitatea ce derivă de aici a sclavului de a da „hrană la timpul potrivit“, dar este posibil ca aceasta să se aplice la fiecare creştin şi la responsabilitatea tuturora de a deveni pescari de oameni (Matei 4:19) şi de a ‘hrăni’ „peştii“ cu Cuvântul lui Dumnezeu. Este o interpretare posibilă şi astfel nici una din vederi n-ar trebui impusă creştinului care încearcă pur şi simplu să respecte ceea ce este învăţat în mod clar în Biblie. Isus nu ne spune explicit despre cine vorbeşte el în Matei 24:45-47. Mai degrabă el ridică întrebarea: „Cine este deci sclavul fidel şi prevăzător?“

    Evanghelia lui Ioan consemnează porunca lui Isus către Petru, „paşte oiţele mele“ (Ioan 21:17). Oile la acest timp erau creştinii noi sau în de-venire. Astfel, dacă Matei 25:31-46 foloseşte „oile“ într-un sens similar, cu referire la cei ce reacţionează la predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, atunci s-ar putea ca „sclavul fidel“ să fie o referire generală la acei creştini care sunt găsiţi hrănind oile noi sau în devenire la timpul judecăţii viitoare a lui Isus. Aceasta pare să potrivească bine cu ideea că Cristos are „toate naţiunile“ adunate înaintea tronului său şi începe să separe dintre naţiuni oile şi caprele (Matei 25:31, 32), „oile“ fiind cei cu o atitudine favorabilă faţă de creştinii găsiţi de Cristos că au fost „fideli şi prevăzători“ în lucrarea lor.

    Din nou, ceea ce am scris mai sus este doar o reflecţie despre ce spune Biblia şi una din posibilele interpretări destinată să ilustreze realitatea că există alternative viabile la anumite interpretări ale Watchtower. Şi nu-mai acest lucru în sine demonstrează necesitatea de a fi extrem de precauţi când este vorba de a le cere altora să exprime credinţă în interpretarea preferată de Martori ca o condiţie pentru salvare. Precauţia ar trebui exercitată şi când libertatea de interpretare a vreunui creştin este limitată cu privire la învăţăturile neclare ale Bibliei, învăţături care pot avea mai mult decât un singur sens posibil.

    Dar care sunt motivele pentru a crede că între Martorii lui Iehova există un grup de persoane care reprezintă o „clasă a sclavului fidel“ care a fost numită de Cristos Isus în 1919, să aibă supravegherea privitor la hrana spirituală dată poporului lui Dumnezeu? Pe de altă parte, de ce se îndoiesc mulţi de o asemenea numire? Acest lucru va fi discutat în Disertaţia a Treia. Înainte însă, Disertaţia a Doua ne va ajuta să reconstituim evoluţia cronologiei Watchtower care, şi ea, joacă un rol extrem de important în felul cum înţeleg Martorii numirea şi rolul clasei „sclavului fidel şi prevăzător“.

[sus]

________________

Note la Prima Disertaţie

¹ C.T. Russell în „Remarca editorului“, Turnul de veghe al Sionului şi Vestitorul prezenţei lui Cristos, august 1880, retipărit p129.

² Corpul de Guvernare este compus în prezent din 13 membri, patru noi membri fiind adăugaţi recent la cei nouă existenţi.

³ „Păstrează pacea, conformându-te cerinţelor teocratice“, Turnul de veghe, 1 iunie 1956, p346.

⁴ „Supraveghetori ai poporului lui Iehova“, Turnul de veghe, 15 iunie 1957, p370.

⁵ „Închină-te Domnului în frumuseţea sfinţeniei‘ – Nr. 2“, Turnul de veghe al Sionului şi Vestitorul prezenţei lui Cristos, 15 decembrie 1896, retipărit p2079.

⁶ „Ascultă ce spune spiritul“, Turnul de veghe, 1 mai 2000, p15, 16.

⁷ Apocalipsul – grandiosul său apogeu este aproape! (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1988), p153, §10.

⁸ Întrebări de la cititori, Turnul de veghe, 15 aprilie 1952, p255, 256.

⁹ „Prin înţelepciune zilele noastre vor deveni multe“, Turnul de veghe, 15 mai 2001, p29.

¹⁰ „Slujitor – bun şi rău“, Turnul de veghe, 15 februarie 1927, p55.

¹¹ „Ajutoare pentru înţelegerea profeţiei“, Turnul de veghe, 15 aprilie 1952, p253, §20.

¹² Pare că cel mai bun mod de a-i descrie pe Martorii în viaţă care nu sunt unşi, este ca membri în perspectivă ai „marii mulţimi“, deoarece pentru a fi cu adevărat un membru al marii „mulţimi“ cineva ar trebui să supravieţuiască „necazul cel mare“ viitor, menţionat în Apocalips 7:14. Aceasta înseamnă bineînţeles că nici un om care trăieşte astăzi nu este membru al „marii mulţimi“, chiar dacă Martorii neunşi sunt desemnaţi cu regularitate în acest fel.

¹³ „Există un timp stabilit pentru orice lucru“, Turnul de veghe, 1 octombrie 1999, p5.

¹⁴ „Arată o atitudine de aşteptare“, Turnul de veghe, 1 septembrie 2000, p13.

¹⁵ Acest bloc de citate constă din două secţiuni diferite ale Turnului de veghe din 1 octombrie 2000, p15-21.

¹⁶ „Moştenirea noastră preţioasă – Ce înseamnă ea pentru tine?“, Turnul de veghe, 1 septembrie 2000, p23.

¹⁷ „Să locuim în pace“, Turnul de veghe al Sionului şi Vestitorul prezenţei lui Cristos, 1 aprilie 1920, p100.

¹⁸ Poziţia societăţii Watchtower faţă de fracţiunea sanguină a gamaglobulinei, de exemplu, s-a schimbat de la una de interdicţie la una de acceptare. În 1954 gamaglobulina a fost considerată ca aparţinând „aceleiaşi categorii ca transfuziile de sânge în ce priveşte interdicţia lui Iehova de a lua sânge în sistemul sanguin“ („Gamaglobulina împotriva poliomielitei“, Treziţi-vă!, 8 ianuarie 1954, p24). În 1958 însă, în răspunsul la întrebarea dacă injectarea de seruri şi fracţiuni sanguine, cum este gamaglobulina, în scopul creşterii rezistenţei la boli, este acelaşi lucru cu a bea sau a transfuza sânge sau plasmă sanguină, citim: „Nu, nu pare necesar să punem cele două în aceeaşi categorie, deşi am făcut aşa până acum“. („Întrebări de la cititori“, 15 septembrie 1958, p575).

¹⁹  Compară afirmaţia din articolul „Cristos îşi conduce congregaţia“ din Turnul de veghe, 15 martie 2002, p15, §9:

Cât de edificator este să ştim că Isus Cristos asigură conducere pentru discipolii săi astăzi prin Corpul de Guvernare, spiritul sfânt şi prin îngeri! Chiar dacă unii dintre închinătorii lui Iehova ar ajunge temporar izolaţi de Corpul de Guvernare, din cauza persecuţiei sau din altă cauză asemănătoare, Cristos ar continua să asigure conducere prin intermediul spiritului sfânt şi al sprijinului îngerilor.

²⁰ „Fă-ţi vizibilă înaintarea ta“, Turnul de veghe, 1 august 2001, p14.

²¹ Să examinăm un exemplu ipotetic despre felul cum ar putea fi considerată o problemă de importanţă relativ minoră dacă este exprimată public în timpul unei întruniri a congregaţiei sau chiar într-o conversaţie particulară cu câţiva prieteni Martori. Martorii lui Iehova învaţă în mod curent că cei 144.000 menţionaţi în Apocalips 7 şi 14 sunt un grup limitat ce numără exact 144.000. Aceştia vor avea parte de viaţă cerească împreună cu Cristos ca regi şi preoţi (Apocalips 5:9,10). Până acum eu am acceptat această învăţătură şi am argumentat de numeroase ori în sprijinul ei. (Vezi Martorii lui Iehova apăraţi, ediţia a doua, paginile 527-540). Dacă cineva însă ar sugera în decursul unei întruniri a congregaţiei (sau chiar altundeva, în cadrul unui grup mai mic de Martori) că este posibil ca numărul de 144.000 să fie simbolic, reprezentând un grup al cărui număr precis nu este cunoscut, chiar dacă este tot un grup limitat care va domni cu Cristos peste pământ, nu ar fi primit bine deloc. Totuşi, această interpretare este posibilă, deoarece avem de-a face cu cartea plină de simboluri a Apocalipsului, unde numerele au în mod frecvent o semnificaţie neliterală.

    Mai mult decât atât, interpretarea sugerată ar întări chiar poziţia Martorilor în acest subiect. Ar elimina un argument împotriva interpretării curente care sugerează că, de la Penticosta anului 33 e.n. până în prezent, nu au fost mai mult de 144.000 de creştini fideli unşi. Apoi, aceasta nu ar schimba învăţătura de bază că există o clasă cerească şi una pământească. O abordare spune simplu că numărul indicat pentru grupul ceresc (144.000) este simbolul unui alt număr nedeterminat, cunoscut numai de Dumnezeu, în timp ce „marea mulţime“ nu este predeterminată în sensul unui număr prestabilit de membri. Dar reacţia pe care ar stârni-o o asemenea sugestie în congregaţiile Martorilor lui Iehova astăzi, ne aduce aminte de ceea ce a fost scris în al treilea număr al Turnului de veghe al Sionului în 1879:

Vederi extreme sunt susţinute de mulţi în toate aceste puncte şi în multe altele. Lucrurile aparent opuse sunt adesea doar părţi diferite ale aceluiaşi mare adevăr. Un extremist ia o latură a adevărului şi nu se va uita la o alta. El se apără cu Scripturile şi lansează apelative dure, anatemizându-i pe toţi cei care nu pot vedea lucrurile aşa cum le vede el sau care le văd din latura opusă.

²² „Păstrează-ţi luminoasă ‘speranţa salvării’ tale!“, Turnul de veghe,1 iunie 2000, p13,14.

²³ „Eşti tu un creştin pe ‘deplin matur’?“, Turnul de veghe, 15 august 2000, p28.

²⁴ „Iehova îi dă putere celui obosit“, Turnul de veghe, 1 decembrie 2000, p13, §20.

²⁵ „Bucurie pentru cei ce umblă în lumină“, Turnul de veghe, 1 martie 2001, p13,14, §10.

²⁶ „Bucurie pentru cei ce umblă în lumină“, p16, §20.

²⁷ Compară ce se spune în articolul „Ce înseamnă a fi loial?“, Turnul de veghe, 1 octombrie 2001, p22:

Loialitatea faţă de Dumnezeu include şi loialitatea faţă de organizaţia sa. Pe parcursul anilor, au fost necesare unele corecturi şi ajustări în înţelege-rea anumitor texte biblice. Însă realitatea este că nimeni nu e hrănit atât de bine pe plan spiritual cum suntem noi (Matei 24:45-47). Fără îndoială, Iehova şi-a susţinut cu loialitate organizaţia sa din timpurile noastre. Vom face şi noi la fel?

Vezi şi „Profeţind împreună cu organizaţia loială“, Turnul de veghe, 1 octombrie 1961, p591, §1, unde citim că „Loialitatea faţă de Dumnezeu care a creat şi organizat cerurile şi pământul reclamă loialitate faţă de organizaţia sa“.

²⁸ „Cine va lua parte la mărturia finală?“, Turnul de veghe, 15 ianuarie 1950, p26, §22.

²⁹ „De ce nu există salvare prin religie“, Turnul de veghe, 1 mai 1943, p140, 141.

³⁰ „Referitor la întrunirile profitabile“, Turnul de veghe al Sionului şi Vestitorul prezenţei lui Cristos, 15 septembrie 1895, retipărit p1866.