Povestea mea:

Cum şi de ce am plecat de la Watchtower

    Mă numesc Işfa Alin, sunt născut în oraşul Arad, România, la 11 februarie 1971. De mic am fost însetat după cunoaştere, iar în perioada adolescenţei am început să-mi pun întrebări despre sensul real al vieţii, despre existenţa lui Dumnezeu, despre problema suferinţei în lume şi despre faptul că viaţa omului este scurtă. Aceste întrebări mi-au frământat ani de zile mintea. Din cauza influenţei de la şcoală şi a unor emisiuni TV despre teoria evoluţiei am înclinat să cred în evoluţie. Au existat perioade în care oscilam în ceea ce credeam.

    În anul 1990 am avut prima dată contact cu martorii lui Iehova, deoarece unde lucram eu era o tânără care studia cu ei. După un timp am început un studiu biblic regulat cu martorii lui Iehova. Ceea ce m-a ajutat să-mi continuu studiul în ciuda opoziţiei din partea familiei a fost că am înţeles că sensul vieţii este să trăim veşnic, nu doar câţiva ani şi acest lucru îl va realiza Dumnezeu.

    În 1992 am devenit vestitor nebotezat în cadrul organizaţiei martorilor lui Iehova, iar la 13 martie 1993 am făcut botezul în apă. Anii au trecut şi eu progresam în cunoaşterea Scripturilor şi în dorinţa de a face mai mult pentru Iehova Dumnezeu, astfel că în 1997 am început pionieratul auxiliar, iar din ianuarie 1998 am început pionieratul regular. Din aprilie, tot în acel an, am fost numit slujitor ministerial în congregaţia Arad Centru şi mi s-a încredinţat supravegherea Şcolii de Minister Teocratic şi teritoriile congregaţiei.

    Pe parcursul anilor însă, atât datorită studiului individual intensiv, cât şi datorită discuţiilor cu oameni din alte culte pe care îi întâlneam în lucrarea de predicare, au apărut în mintea mea semne de întrebare cu privire la unele explicaţii ale Turnului de veghe care mă frământau. Cu toate acestea până în 1997 am fost foarte exuberant şi naiv având o încredere deplină în Organizaţie, luam în derâdere şi numai ideea că martorii lui Iehova nu deţin tot adevărul. Îmi aduc aminte de o discuţie avută cu un prieten martor, care a citit cartea Taina Împlinită, scrisă în 1917 după moartea primului preşedinte al Societăţii, C.T. Russell. Pe baza învăţăturilor lui, acest frate îmi spunea că citirea acestei cărţi l-a pus pe gânduri, căci multe explicaţii s-au schimbat; eu însă i-am spus: “Fratele meu, fii sigur că în momentul de faţă avem lumina deplină sau oricum suntem aproape de ea, deci nu-ţi mai fă probleme”. Dar după câţiva ani a trebuit să-i dau dreptate, eram prea naiv şi încrezător în Organizaţie. Cu timpul nesiguranţa a pus stăpânire pe mintea mea, am găsit tot mai multe discrepanţe între Biblie şi învăţăturile Societăţii, dar nicidecum nu doream să iau în calcul varianta că Organizaţia ar putea greşi. Mă amăgeam că învăţăturile se vor schimba, sau că le voi putea trece cu vederea, că nu sunt esenţiale.

    Dar după un timp, adunându-se tot mai multe întrebări, am trimis o scrisoare la Filiala Martorilor lui Iehova din Bucureşti, scrisoare care conţinea 12 întrebări. Nu am primit un răspuns direct, ci supraveghetorul de circumscripţie a primit însărcinarea să-mi răspundă la întrebări. El nu a primit un material cu răspunsuri, deci trebuia să-mi răspundă pe baza învăţăturilor din reviste pe care, în esenţă, le cunoşteam. Problema era că unele se contraziceau între ele, iar altele contraziceau Biblia. O martoră pe care am rugat-o să mă ajute în traducerea unor articole din engleză, s-a exprimat astfel: “Filiala s-a spălat pe mâini de întrebările tale nedorite”. În fine, am vorbit cu supraveghetorul, care de fapt a spus că nu prea are timp să discute, sugerându-mi să studiez mai mult, ca şi cum nu studiul ar fi cel ce mi-a deschis ochii pentru a vedea contradicţiile. Am discutat cu el vreo treizeci de minute şi nu am primit nici un răspuns concret. Una din întrebări era: “Cum este compatibilă participarea la curtea cu juri a unui creştin, având în vedere că Turnul de veghe permite lucrul acesta (W 1/4 1997 p.27), cu textul din 1 Corinteni 5:12, 13, unde se spune că nu trebuie să-i judecăm pe cei din lume? Bătrânul de congregaţie prezent mi-a spus că sunt dogmatic, că nu accept explicaţiile oficiale, şi astfel discuţia despre întrebările mele s-a încheiat. Nu ştiu dacă motivul real a fost lipsa de timp sau altceva, însă am fost indignat mai târziu când am aflat că acelaşi supraveghetor avea timp pentru multe alte lucruri.

    Astfel fiind dezamăgit, mi-am zis că nu mai are rost să mai trimit o altă scrisoare, dar cu timpul contradicţiile pe care le-am văzut între Biblie şi publicaţiile Societăţii s-au înmulţit, astfel că în 1999 m-am gândit să pun câteva întrebări la şcoala de pionieri la care am luat parte. Am dat instructorilor de la şcoală o listă cu 5 întrebări, gândindu-mă să nu-i încarc cu prea multe. Discutând în particular cu ei peste o oră, nu am primit nici un răspuns satisfăcător, de fapt la două întrebări mi-au spus că nici Societatea nu poate da răspuns, iar cu celelalte mai mult m-au încurcat decât m-au lămurit, de pildă o întrebare suna astfel: “De ce apostolii i-au botezat pe samariteni (Fapte 8:16) doar în numele lui Isus, având în vedere că porunca din Matei 28:19, 20 era să-i boteze în numele Tatălui, al Fiului, şi al spiritului sfânt?” Unul din instructori mi‑a arătat că şi Corneliu care era dintre neamuri a fost botezat tot în numele lui Isus Cristos (Fapte 10:48). Explicaţia primită la botezul numai în numele lui Isus era că iudeii, ca popor de legământ, îl cunoşteau pe Tatăl şi pe spiritul sfânt, dar nu-l cunoşteau pe Isus. Însă această explicaţie mi-a adâncit îndoiala şi mai mult.

    O altă întrebare pe care am pus-o a fost din Matei 8:11. Ea suna astfel: ”De ce se prezintă Avraam, Isaac şi Iacov în Regatul cerurilor, când ştim că ei au speranţă pământească?” Răspunsul luat din Turnul de veghe al instructorilor, pe care de altfel îl ştiam, era că Avraam îl reprezintă pe Iehova; Isaac pe Isus şi Iacov pe cei unşi, astfel nu Avraam, Isaac şi Iacov vor fi în cer, ci Iehova, Isus şi cei unşi. Dar eu i-am întrebat în continuare: “Pe cine reprezintă profeţii din vechime care sunt puşi alături de aceştia în relatarea paralelă din Luca 13:29?” Dar, deoarece în Turnul de veghe nu era explicat şi acest lucru, nici instructorii nu au ştiut să-mi răspundă.

    După aceea ne-am oprit asupra textului din Romani 11:25, 26, deoarece Turnul de veghe aplică versetul 25 la Israelul carnal, iar versetul 26 la Israelul spiritual, ceea ce nu mi s-a părut corect, deoarece aceste versete se leagă între ele. După o lungă discuţie, în care instructorii nu au adus nici un argument solid pentru a susţine o astfel de interpretare, un supraveghetor a spus în final: ”Din punct de vedere gramatical ai dreptate dar trebuie să luăm lucrurile logic”. La prima vedere pare o afirmaţie lipsită de sens, pentru că gramatica este o parte esenţială a logicii folosite în interpretarea textului, dar cred că am înţeles ce vroia să-mi spună, ceva de genul: din punctul tău de vedere ai dreptate, dar nu şi din punctul de vedere al logicii Turnului de veghe.

    După aceste evenimente, în toamna lui 1999 m-am hotărât să trimit o scrisoare la Sediul mondial din Brooklyn, în special în legătură cu învăţătura despre învierea cerească deoarece, studiind acest subiect, mi-am dat seama că am îndoieli. Cu toate că era o scrisoare clară şi respectuoasă, nu am primit nici un răspuns. Apoi peste aproximativ două luni am trimis o altă scrisoare, mai detailată decât prima, şi aceasta concentrându-se asupra plecării la cer a celor unşi, plecare care conform Turnului de veghe a început în anul 1918.

    Întrebarea mea era în esenţă: “De ce noi învăţăm de trei etape ale plecării la cer, adică cei morţi în Cristos învie în 1918 şi sunt cu Isus, cei ce mor dintre cei 144.000 pe parcursul Zilei Domnului învie instantaneu pe măsură ce mor, iar rămăşiţa merge la cer la Armaghedon sau după Armaghedon. Cum se armonizează aceste etape cu cuvintele: “Însuşi Domnul va coborî din cer…şi cei morţi în comuniune cu Cristos se vor ridica primii; după aceea, noi cei vii care vom supravieţui  vom fi luaţi împreună cu ei în nori pentru a-l întâmpina pe Domnul în aer…” (1 Tesaloniceni 4:16, 17, NW)? Nu am primit nici un răspuns la întrebările din scrisori, cu toate că acestea au ajuns la Brooklyn. Cei de acolo le-au trimis la Filiala din Bucureşti, ca şi cum aceasta ar stăpâni mai bine învăţăturile. Cei din Bucureşti le-au trimis la bătrânii din congregaţia mea. Aceştia puteau face şi mai puţin în ce priveşte rezolvarea problemei, în plus, aceştia au primit şi sfatul din partea Filialei, pe care mi l-au transmis, şi anume să nu mă mai gândesc la aceste lucruri. Pe lângă acest sfat ciudat pentru o organizaţie care pretinde că are adevărul, mi s-au mai dat un articol copiat dintr-un Turn de veghe şi câteva referinţe la cartea Paradisul şi la câteva reviste. Dar aceste publicaţii nu răspundeau la întrebarea mea, iar articolul copiat pe care l-am primit în limba engleză, şi pe care mi l-a tradus o martoră care ştia bine engleza, de fapt, nu rezolva de loc problema.

    În aprilie 2000 a fost vizita supraveghetorului de circumscripţie când, de obicei, se fac numiri de bătrâni şi slujitori ministeriali. Într-o seară, mergând spre casă cu un bătrân de congregaţie, acesta mi-a spus: “Dacă nu trimiteai scrisorile cu întrebări acum erai numit bătrân. Nu mai trimite scrisori şi la vizita următoare a supraveghetorului de circumscripţie probabil vei fi numit bătrân”. Mă bucur că atunci Dumnezeu m-a ajutat să adopt o poziţie fermă, şi să-i spun: “Pentru mine adevărul este mai important decât faptul de a avea privilegii; prefer să le pierd, dar să aflu adevărul”, şi chiar aşa s-a şi întâmplat. În mai 2000 am fost mustrat judiciar şi mi-am pierdut privilegiile de pionier regular şi slujitor ministerial, dar să vă povestesc mai pe larg ce s-a întâmplat.

    Începând din anul 1999 mergeam o dată pe săptămână la o familie pe care o agream şi studiam împreună fie din manualul pentru pionieri, fie din cele trei sau patru capitole biblice repartizate la Şcoala de Minister Teocratic. Era excelent, ne simţeam bine, chiar o soră spunea că se simte mai hrănită decât la întrunirile congregaţiei. O dată am fost doi fraţi şi trei surori, citeam Biblia şi încercam să o înţelegem; astfel s-a ajuns ca unii să-şi exprime dezacordul cu privire la unele explicaţii din Turnul de veghe, mi-am exprimat şi eu părerea cu privire la anul 1914 deoarece, între timp studiind acest subiect şi calculul referitor la cele 7 timpuri, am văzut că nu este lipsit de obiecţii, şi am înţeles până la urmă că Isus nu a fost întronat în 1914, ci va fi întronat în viitor la venirea sa şi când va începe „înnoirea tuturor lucrurilor” din mileniu (Matei 19:28; 25:31). În seara aceea după ce am plecat, o soră s-a dus la un bătrân de congregaţie şi i-a spus ceea ce am afirmat, lucru pe care l-am aflat ulterior.

    După câteva zile, mergând să mă întâlnesc cu acel bătrân pentru a merge în lucrare, am fost dus la Sala Regatului, unde mă aşteptau şi ceilalţi bătrâni. Am fost luat dur, mai ales de unul dintre ei, dar eu nu mai puteam să tac şi să duc în continuare povara faptului că am înţeles că unele învăţături ale „sclavului fidel” sunt discutabile, dacă nu chiar greşite. De aceea am spus: “Unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”. Pentru această singură afirmaţie ulterior am fost chemat în faţa unui comitet judiciar format din trei bătrâni, unde spălarea pe mâini faţă de întrebările mele a continuat, de fapt ei spuneau: “Nu pentru întrebările puse eşti aici, ci pentru afirmaţia ’că unele învăţături sunt şubrede şi discutabile’”. După două runde de audieri la diferenţă de câteva zile s-a luat decizia să mi se retragă privilegiile, aflând ulterior ca am fost pe muchie de cuţit să fiu excomunicat. În zilele acelea mi-a fost foarte greu, deoarece nici atunci nu eram convins că fac bine ce fac sau că ar trebui să rămân cu orice preţ ori să plec din organizaţie. Mă gândeam unde să merg la adică, în care cult să fie mai bine. De atunci am început să iau în calcul mai serios suspiciunea că această organizaţie ar putea să nu fie SINGURA religie adevărată. A fost o perioadă foarte grea, am avut dureri de cap îngrozitoare, am crezut că înnebunesc, am ajuns dezorientat complet, m-am rugat la Iehova de zeci de ori pe zi şi cred că rugăciunea m-a ajutat până la urmă să supravieţuiesc acelor zile şi să ies din această situaţie.

    În timpul audierilor, mi-am argumentat afirmaţia că “unele învăţături sunt şubrede şi discutabile” în felul următor: (1) Sclavul recunoaşte că nu este inspirat de Dumnezeu, cel puţin nu aşa ca scriitorii Bibliei; (2) S‑au schimbat pe parcursul timpului sute, dacă nu chiar mii de învăţături; (3) Iar bătrânilor le-am pus următoarea întrebare: “Poate cineva dintre voi să-mi garanteze că nu se vor mai schimba învăţăturile?” Unul dintre ei mi-a răspuns că NU. Trebuie să recunosc că mi-a fost teamă de excludere, astfel că la unele întrebări de-ale lor m-am eschivat şi nu am răspuns. După ce am plecat totuşi din organizaţie mi-a părut rău că atunci nu am fost mai curajos, în a spune lucrurilor pe nume.

    După ce am fost mustrat judiciar şi mi-am pierdut privilegiile, am stat şi am reflectat: Dacă Societatea Turnul de veghe deţine adevărul, este atât de sigură pe ce susţine şi are atâtea argumente, de ce i-a sfătuit pe bătrânii de congregaţie să mă îndemne să nu mă mai gândesc la problemele biblice ridicate? Iubeşte oare organizaţia adevărul în mod sincer, dacă mă îndeamnă să nu mai cercetez toate lucrurile?

    După aceste evenimente am discutat de câteva ori mai multe ore cu doi bătrâni de congregaţie, separat cu fiecare, şi cu un supraveghetor de circumscripţie. Până la urmă un bătrân de congregaţie a recunoscut, în particular bineînţeles, că din punct de vedere al literei textului biblic aş avea dreptate, dar că trebuie să ne supunem aranjamentului teocratic, conducerii organizaţiei, şi nu putem accepta ca adevăr decât ceea ce vine de la Sclavul Fidel şi Prevăzător. Pentru el nu era importantă informaţia sau învăţătura în sine, ci doar dacă vine sau nu de la organizaţie. Celor mai mulţi le e teamă să spună ce gândesc cu adevărat. De fapt oricine pune la îndoială sau contestă în mod deschis, în conversaţie cu alţii, explicaţiile Turnului de veghe riscă să fie exclus, ceea ce înseamnă o despărţire totală de prieteni şi rude, fiind interzis până şi un simplu salut pentru cei excomunicaţi.

    Să vă povestesc însă ceea ce am făcut mai departe. În 15 august 2000, am trimis o ultimă scrisoare la preşedintele Milton G. Henschel. Scrisoarea conţinea 12 puncte cu mai multe întrebări la fiecare punct, pe care le-am formulat împreună cu un martor care îmi era prieten şi cu care am discutat nelămuririle mele, cu toate că am primit directiva din partea bătrânilor să nu mai discut cu nimeni asemenea lucruri. Scrisoarea era plină de respect şi arăta printre altele că pentru mine era o chestiune de viaţă şi de moarte şi, în plus, nu era deloc tendenţioasă, prezentând punct cu punct argumentele din publicaţii. Prin întrebări şi texte am încercat să atrag atenţia asupra faptului că unele explicaţii nu stau în picioare, dar să vă prezint pe scurt întrebările adresate preşedintelui Societăţii:

1.      Cu privire la Cristos, despre câte veniri ale acestuia vorbeşte Scriptura? (Evrei 9:28; Ioan 14:2, 3)

2.      A avut loc venirea lui Isus şi este deja prezent sau acestea sunt evenimente de domeniul viitorului? (Apocalipsa 16:15, 16)

      (a) Dacă venirea lui Isus a avut loc în 1914, atunci de ce mai ţinem comemorarea (1Corinteni 11:26)?

(b) Au primit creştinii unşi recompensa cerească începând din 1918 sau o vor primi în viitor? S-a coborât deja Isus din cer (1Tesaloniceni 4:15-17)? Din următoarele texte nu reiese că acest eveniment va avea loc în viitor? (Coloseni 3:4; 2 Tesaloniceni 1:7-10 în comparaţie cu 1 Tesaloniceni 3:13; 2 Timotei 4:8; Apocalipsa 22:12; Tit 2:13; Filipeni 3:20, 21).

3.      A început Regatul lui Dumnezeu să-şi exercite deja autoritatea asupra naţiunilor lumii, sau acesta este un eveniment de domeniul viitorului? (Daniel 7:13,14). A venit Isus în 1914 cu norii cerului?

4.     Trăim în prezent „ziua Domnului” sau urmează să vină (Apocalips 1:10; 1 Corinteni 1:7, 8; compară cu 2 Tesaloniceni 1:7, 8; Filipeni 1:6, 10; Luca 17.29, 30)?

5.      Privitor la parabola despre cele 10 fecioare a avut loc în anul 1914 strigarea: ”Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare”, sau este un eveniment viitor (Matei 25:1-13)? Oare v. 13 nu subliniază necunoaşterea zilei şi orei sosirii mirelui (Apocalipsa 19:11-27)?

6.      Referitor la parabolele cu talanţii şi minele menţionate de Isus, a avut loc o recompensă pentru sclavii fideli şi judecata pentru sclavii nedrepţi, sau sunt evenimente viitoare (Matei 25:14-31; Luca 19.11-27)?

7.      A căzut deja Babilonul cel mare sau este un eveniment ce urmează necazului celui mare (Apocalipsa 18:1, 2, 8, 16, 17, 19; compară cu 17:16-18)?

8.      A avut loc războiul din cer purtat de Mihail (Apocalipsa 12:7-12)?

9.  În armonie cu explicaţia revizuită a lui Matei 24:15, 16 cum că lucrul dezgustător care provoacă pustiire se va aşeza în locul sfânt în viitor, cum putem corela aceasta cu Daniel 12:7, 11, 12 care este explicat că s-au împlinit din începând din 1914?

    Dacă o să analizaţi răspunsul pe care l-am primit, o să observaţi că nu mi s-a răspuns la cele mai multe dintre întrebări. Dar să vă redau cuvânt cu cuvânt scrisoarea primită:

(traducere)

Dragă frate Alin:

    Scrisoarea dvs. Către fratele Milton Henschel a fost atribuită de el Departamentului pentru scriere pentru un răspuns. Mai întâi aţi pus câteva întrebări referitoare la venirea şi prezenţa lui Isus Cristos.

    În timp ce unele traduceri ale Bibliei folosesc alternativ cuvintele greceşti “prezenţă” (pa-rou-si¢a) şi venire (er-kho-mai), fiecare dintre aceste cuvinte greceşti are un înţeles unic atunci când se referă la evenimente care îl privesc pe Isus de la şi după sfârşitul timpurilor stabilite ale naţiunilor şi la timpul când va primi autoritate ca rege. Articolul de la p. 11 până la 14 din 15 august 1996 din Turnul de veghe aduce dovezi că “prezenţa” lui Isus începe din 1914 şi se referă la o perioadă de timp care va culmina cu distrugerea celor răi în timpul “venirii” sale (Matei 24:3, 29-31). Este adevărat, aşa cum aţi menţionat, că data “venirii” sale ca judecător nu este cunoscută (Matei 24:42-44). Totuşi, începutul prezenţei sale sau instalarea sa ca rege ceresc al lui Dumnezeu a avut loc la sfârşitul “timpurilor fixate ale naţiunilor” (Luca 21:24). În ceea ce priveşte potopul din zilele lui Noe, Isus a spus: ”Căci, aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi prezenţa Fiului omului. Căci, aşa cum erau oamenii în acele zile dinainte de potop… şi nu au acordat atenţie până când a venit potopul şi i-a măturat pe toţi, aşa va fi prezenţa Fiului omului” (Matei 24:37-39). Acele “zile dinainte de potop”, care au implicat o perioadă de timp hotărâtă de Dumnezeu ca fiind perioada ultimilor zile ale acelei lumi, corespund “prezenţei” lui Isus. Aceasta a început în 1914 şi va culmina cu marele necaz care corespunde potopului.

    În ceea ce priveşte 1 Corinteni 11:26, în care se spune că Cina Domnului e comemorată “până când soseşte el (Isus)”, îţi sugerăm să studiezi pagina 5 a ediţiei din 15 martie 1993 a Turnului de veghe. Apostolul Pavel vrea să spună cu siguranţă că respectarea memorialului va continua până când Isus va primi urmaşii lui unşi în cer printr-o înviere la timpul “prezenţei” lui, în acest fel “sosind” pentru ei până când şi cel din urmă va fi înviat (Ioan 14:3; 1 Tesaloniceni 4:14-17).

    Aţi întrebat de asemenea dacă unii dintre creştinii unşi şi-au primit recompensa cerească începând din 1918 sau şi-o vor primi cu toţii în viitor. O discutare completă a cuvintelor apostolului Pavel de la 1 Tesaloniceni 4:14-17 poate fi găsită la paginile 22-31 a ediţiei din 15 iunie 1979 a Turnului de veghe şi în Insight on the Scriptures, Vol. 2, p. 787, sub titlul “căsătoria Mielului”. 2 Tesaloniceni 1:7-10 nu se referă la învierea celor unşi, ci pur şi simplu vorbeşte despre timpul în care Iehova, printr-o revelaţie a Domnului Isus din ceruri cu îngerii lui puternici, va aduce distrugerea sistemului rău şi în felul acesta, va oferi uşurare pentru cei unşi care sunt în viaţă pe pământ.

    Suntem receptivi la întrebările dvs. În legătură cu ce baze scripturale avem noi de am ajuns la concluzia că Regatul lui Dumnezeu a început să guverneze peste naţiuni în 1914. După cum vă daţi seama Psalmul 110:1 a început să se aplice după ce Isus s-a înălţat la cer în anul 33 e.n. şi “s-a aşezat la dreapta Tatălui” (Evrei 10:12). În timp ce Efeseni 1:20-23 se referă la Isus ca fiind preamărit “cu mult deasupra oricărei forme de guvernământ, oricărei autorităţi şi puteri şi domnii”, acest lucru nu înseamnă că în urma acestei preamăriri, el trebuie să-şi exercite autoritatea asupra tuturor naţiunilor. Versetul 22 explică faptul că Dumnezeu "l-a făcut stăpân peste toate lucrurile congregaţiei”. În timpul mutării “în regatul Fiului iubirii sale”, Isus nu s-a comportat ca rege peste naţiuni. Aceasta urma să se întâmple în momentul în care Dumnezeu a dat porunca: “Du-te şi stăpâneşte în mijlocul duşmanilor tăi” (Coloseni 1:13; 31:1; Psalmul 110:2). Faptul că Isus îşi începe domnia peste naţiuni “în mijlocul duşmanilor săi” arată că naţiunile nu vor fi distruse în vremea când i se va da această autoritate regală.

    Cu siguranţă, Apocalipsa 12:10-12 dezvăluie clar că în timpul Regatului lui Dumnezeu şi a începerii “autorităţii lui Cristos”, vor exista încă naţiuni sub influenţa Diavolului şi vor provoca o mare suferinţă pământului. Aceasta nu va dura mult timp, ci o “scurtă perioadă de timp” şi apoi de asemenea naţiunile vor fi distruse în timpul bătăliei Armaghedonului. – Vezi Turnul de veghe, 1 martie 1978, p. 21-26.

    Aţi mai cerut alte detalii despre “lucrul dezgustător care provoacă pustiire”, aşa cum e menţionat în Matei 24.15, 16 şi Daniel 12:11.

    Daniel 12:11 vorbeşte despre o „aşezare” a lucrului dezgustător care provoacă pustiire. Această aşezare sau instalare a “lucrului dezgustător” a avut loc atunci când Liga Naţiunilor a fost formată şi anunţată ca fiind singura speranţă de pace. Liga a fost oficial propusă în ianuarie 1919. Astfel, în acest mod, a ajuns să fie plasată pe scena mondială (vezi cartea Profeţia lui Daniel, p.300 şi Turnul de veghe din 1 noiembrie 1993, p. 10, 11). Această aşezare a lucrului dezgustător la formarea sa e destul de diferită de acţiunea descrisă în Matei 24.15. Acolo “lucrul dezgustător” este descris ca “stând într-un loc sfânt”. În primul secol, această aşezare agresivă se referă nu doar la existenţa armatelor romane, ci şi la asaltul lor asupra Ierusalimului, ajungând chiar la zidul Templului sau la locul sfânt. Aşadar împlinirea modernă va avea loc atunci când naţiunile asociate cu Naţiunile Unite “vor sta” într-un mod asemănător în regatul creştin, aşa-numitul loc sfânt, astfel începând marele necaz. – Vezi şi Turnul de veghe din 1999, 1 noiembrie p. 17, 18.

    Ne dăm seama că nu am acoperit toate întrebările pe care le-aţi ridicat în scrisoarea dvs. Dar, sincer vorbind, o cercetare personală completă din partea dvs. Vă va ajuta să găsiţi răspunsuri în publicaţiile noastre şi la celelalte întrebări pe care le mai aveţi.

    Avem încredere că informaţiile oferite, împreună cu sugestiile, vă vor fi de ajutor.

    Prin scrisoarea noastră vă trimitem dragostea noastră creştină şi cele mai bune urări.

                  Fraţii voştri, în serviciul lui Iehova,

Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

    Înainte încă de a primi răspunsul, am început să nu mai fiu mulţumit cu încurajări de felul: “Nu are importanţă dacă Isus a venit sau nu, dacă este întronat sau nu… dacă sclavul greşeşte, el va fi tras la răspundere”. M-am gândit că dacă lucrurile stau aşa, nici catolicii nu vor fi traşi la răspundere pentru că se închină la icoane, ci doar ierarhia lor şi papa.

    Mi-am dat seama că dacă suntem atât de intransigenţi în condamnarea erorii la alţii, trebuie să aplicăm aceeaşi unitate de măsură şi la noi. Dacă Iehova urăşte minciuna, atunci o urăşte şi la noi. Îmi aduc aminte ceea ce era în inima mea şi ceea ce am simţit din cauza dezamăgirii faţă de religia pe care o credeam singura adevărată. A trebuit să plec din Organizaţie, dar chiar înainte cu ceva de a pleca, m-am reechilibrat spiritual, continuând să cultiv o relaţie personală cu Dumnezeu. Aceasta era prin septembrie 2000. M-am apropiat tot mai mult de Dumnezeu în rugăciune şi, cu cât mă rugăm şi mă apropiam mai mult de el, cu atât deveneam mai conştient nu numai de starea reală de păcat, ci şi de faptul că Dumnezeu mă iubea şi că Isus a murit şi pentru mine. Cu toate că din punct de vedere al religiei mele eram ireproşabil, totuşi eram corupt şi, cum spune apostolul Pavel, din cale afară de păcătos. Viaţa mea disciplinată nu era până la urmă decât o rutină care nu putea înlătura păcatul.

    Atunci m-am căit sincer în faţa lui Dumnezeu prin Isus Cristos, cerându-i sincer să mă ierte şi m-am abandonat în braţele lui, căci nu ştiam ce să fac din punct de vedere spiritual (adică la ce altă religie să merg care să fie mai adevărată). Şi, cu toate că atunci încă mai eram la martori (oficial m-am dezasociat abia în octombrie 2000), am simţit că Dumnezeu mă învăluie cu dragostea sa mai mult ca oricând, am simţit o bucurie şi o pace fără margini. Cu toate că nu ştiam unde să merg şi ce urmează să fac, am devenit liniştit şi cu totul încrezător în Dumnezeu.

    În aceea perioadă am simţit că în familie şi nu numai, încep să manifest cu adevărat roadele spiritului fără să mă străduiesc sau să le cultiv cum învăţasem înainte. În termenii în care gândesc şi mă exprim acum, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în mine şi eu la rândul meu manifestam dragoste în mod natural, fără să mă forţez sau să mă străduiesc. În situaţiile tensionate am început să simt acea putere de calm a iubirii lui Dumnezeu care nu mă lasă să mă enervez. Nu mai trebuia să mă controlez eu, pentru că puterea lui Dumnezeu era parcă peste mine mai mult ca oricând. Chiar cineva m-a întrebat atunci (septembrie 2000) dacă am  spiritul sfânt şi eu am simţit şi am avut libertatea să spun că da, căci am simţit mărturia spiritului lui Dumnezeu în mine. Cel mai important lucru este că mă simt un copil al lui Dumnezeu născut din el şi sigilat cu spiritul sfânt pentru ziua răscumpărării (Efeseni 4:30).

    În prezent îi slujesc lui Dumnezeu cu o conştiinţă împăcată alături de o adunare nedenominaţională din Arad. Ce crede grupul meu din punct de vedere doctrinal – pentru că şi noi credem ceva – şi ce perspective vedem noi în ogorul creştin, puteţi afla la: http://calea.uv.ro

Contact: calea@rdslink.ro

Telefon:  0740553771

Mărturia de mai sus este extrasă dintr-un material accesibil la

http://calea.uv.ro/carti/martori-yhwh.htm