Marturia
Ana-Mariei
Tradus din italiana
Am cunoscut martori lui Iehova in 1992, cand m-am mutat de la
Palermo (Italia) intr-un alt oras mai mic din provincie, abandonand
prieteni si colegi. In acest nou oras cunosteam cateva persoane si
aveam deasemenea niste rude, totusi ma ismteam deseori singura.
Intr-o zi la usa casei mele au batut martori lui iehova, doua
femei, pe care le-am primit cu curiozitate. Erau foarte amabile,
zambitaore si ma tratau ca si cum ma cunosteau de multi ani. Despre
Biblie, precum multi catolici, cunosteam foarte putin, in timp ce
ele la orice intrebare ce puneam aveau un raspuns bine pregatit si
sigur. Acest mod de a proceda m-a impresionat imediat si astel
le-am rugat sa mai revina pe viitor, fie pentru ca ma interesa sa
aprofundez unele subiecte religioase, cat si pentru ca mi-se pareau
persoane simpatice si foarte interesante. Vizitele lor initiale au
fost putine, dar apoi s-au intensificat, astfel ca veneau in
fiecare zi la mine.
In scurt timp am devenit - cel putin asa credeam eu - foarte
bune prietene si am inceput studiu biblic, dupa cateva luni am
inceput sa arunc toate obiectele 'pagane' si sa abandonez toate
practicile pagane ale 'celor din lume'. Cu toate acestea, si desi
puternica si continua presiunea ce venea de la
ele, am refuzat mereu sa particip la adunari, sa ies in predicare
si sa ma botezez. Aceasta nu schimba raportul meu cu ele, pentru ca
se gandeau ca era doar chestiune de timp. Timpul trecea si desi ma
comportam ca si cum as fi fost o martora, ramaneam ferma pe
pozitile mele, pana cand unul dintre martori nu mi-a dat un fel de
ultimatum. Mi-a zis ca a sosit timpul pentru a lua
o decizie, ca modul meu de-a ma comporta nu era bun, ca nu mai eram
aprobata de catre batrani, ca si daca traiam ca si o martora,
de fapt nu eram si deci trebuia sa decid daca vroiam sa ma botezez
sau nu. Eu le-am raspuns ca m-as fi botezat cu siguranta, insa nu
ininate de-a mi clarifica unele dubii.
Asadar le-am comunicat ca as fi procedat cu unele
cercetari despre martori si istoria lor, si pentru
ca cautarea mea sa fie cat se poate de obiectiva, nu m-as
fi folosit de publicatile lor. Fireste, una dintre fete pe care eu
o consideram cea mai buna prietena, imi arata ca era deluza de
atitudinea mea si ma atentiona cu privire 'apostati' , care dupa
parerea ei, au ca si unica placere faptul de-a critica organizatia,
calumnind in stanga si in dreapta despre organizatie fara nici o
baza in ceea ce zic.
In orasul in care locuiam nu erau suficiente posibilitati pentru
a face cercetari, astfel am inceput sa ma folosesc de
Internet. Cand am descoperit siteul lui Achile Lorenzi, la
inceput am citit diferitele articole cu multa suspiciune, insa
incet incet intelgeam ca tot ce se zicea putea sa fie adevarat.
Asadar, desi fusesem avertizata si in plus el era un fost-martor,
m-am gandit ca se merita sa acord incredere si respect si deci
trebuia sa continui sa aprofundez subiectele tratate de el si sa
caut si alte materiale. Pe scurt, am cumparat cateva carti despre
martori lui Iehova, am citit vechile numere ale revistelor, am
primti numoeroase copii si tot ce scria in ele correspundea exact
cu ceea ce scria in siteul lui Achile.
Pentru cateva zile bune am ramas cu ochii pe computer pana cand
tot ceea ce credeam ca sunt certituidni indiscutibile au cazut
demonstrandu-se niste enrome erori doctrinale.
Primul gand a fost sa-le comunic 'surorilor' mele de credinta si
prietene, convinsa ca cuvintele si cercetarile mele ar fi deschis
si lor ochii. Ma inselam amarnic, din pacate. Le-am sunat si le-am
spus ca vroiam sa discut cu ele. Cand au sosit, am inceput sa le
spun tot ce stiam, iar ele au inceput sa fie agresive cu mine,
folosind cuvinte de nedescris, dupa care au plecat scarbite, fara
sa-mi da timpul sa le explic. Ultima data cand au venit la mine a
fost doar pentru a ma anunta ca au pierdut timp cu mine, ca mai
bine ar fi dedicat timpul unei persoane demne de aceasta, ca
renegau prietenia noastra si ca daca nu as fi decis sa ma intorc
intre ei, caita si gata sa accept fara sa
critic toate doctrinele 'slujitorului', orice tentativa
din partea mea de-a relua legatura cu ele, ar fi fost inutila. Dupa
tot ce-am citit, dupa tot ce am descoperit despre Societatea Turnul
de veghere si dupa tot ce am verificat ca cele ce-mi se spunea nu
era adevarat, am decis ca din respect si pentru a fi coerenta cu
mine insumi, sa nu ma mai intorc.
Din punct de vedere afectiv acest gest m-a costat mult, iar
cunvintele lor, dispretul, care se asemana mult cu ura, mi-au lasat
multe rani, care inca sunt deschise. Nu am mai vazut pe nimeni
dintre ei, iar cand se intampla ca sa ma intalnesc cu fostele mele
dragi prietene, tot ceea ce primesc sunt niste privire pline de
mila care nu se aseamana deloc cu dragostea invatata
de Cristos. Sunt din nou singura si pentru o anumita
perioada de timp pot sa spun ca am pierdut increderea in
aproapele meu, crezand ca nu mai pot intalni o persoana care
sa-mi ofere prietenia sincera si dez-interesata.
Dar cu toate acestea, sunt fericita ca am facut aceasta alegere si
nu m-as intoarce inapoi pentru nimic in lume. Dimpotriva,
cred ca as putea zice, ca afara din acea lume a matorilor lui
Iehova , care e doar in aparenta 'stralucitoare' , incep sa
regasesc acele relatii umane autentice, pline de dragsote,
stima, incredere si sinceritate, respect si fara fatarnicie pe care
in toata viata mea le-am cautat.
Ana-Maria