Marturia unui batran care a parasit congregatia
dupa 20 de ani de asociere
Ultimul contact cu Societatea
martorilor lui Iehova, desi in aparaenta stangaci si rece,
ascundea 20
de ani de totala daruire si
conformare fata de regulile rigide ale congregatiei. In textul
scrisorii naastre trimisa la Roma si congregatiei locale, erau
scrise urmatoarele: ‚ Va comunicam decizia noastra de-a ne
dezasocia fata de Societatea Turnul de Veghe. Orice alta comunicare a voastra va
rugam sa ne-o trimiteti doar in scris.’ Aceasta a fost ultimul
raport al nostru cu Societatea, datat pe 6 noiembrie
1995.
Inceputul conflictului este de
cautat cu trei ani in urma, cand din via Buflaotta – sediul Betel
al martorilor lui Iehova la Roma, Italia – au inceput un proces de
epurare al congregatilor din orasul nostru. Pentru
conducerea din Roma situatia era foarte grava: se intregistrau
foarte putini vestitori, erau in crestere persoanele inactive
precum si diz-asociarile, si asta insemna ca cineva era responsabil
si vinovat; ecuatia cu totul facila era urmatoarea: criza in
congregati = necesitatea de-a schimba batrani ‚vinovati’. Acesta nu
era insa adevarat, ci facea parte dintr-o criza generala care era
prezenta tot mai evident si continuu in toate tarile lumii. Oricum
aceasta obsedare cu un ‚tap ispasitor’ inceputa la
Roma s-a concretizat tot mai mult in directivele
Supraveghetorului de circumspictie. Astfel in primele luni ale
anului 1992, Supraveghetorul a scris dspre congregatia
noastra pe langa formularul S-303 de trims la Roma:
‚ Va informez
asupra conditiei spirituale ale acestei congregatii. Este
fara dubiu ca activitatea in general este in evidenta reducere,
multi sunt aceia care incetinesc pasii lor ... recent au fost 2
diz-asocieri, 8 iregulari, 40 de vestitori sunt sub media de 9 ore
in timp ce 28 sunt sub media de 4 ore , 71 nu fac vizite, 90 nu
conduc studii biblice, iar dintr-un total de 110 de vestitori doar
85 sunt prezenti la studiul biblic tinut
martea.’
Este cu adevarat
inspaimantator acest raport pentru o fabrica care
care tine la profituri, insa nu cred ca ar trebui sa fie pentru
acele persoane care sunt responsabile de constintele acelora care
vor sa fie oameni de credinta. Nimic nu se zice in acest raport
despre stiuatia reala si dramatica a indivizilor si a famililor ce
faceau parte din congregatie. Nimic despre saracia lor, somaj,
probleme ale celor in varstra, situati grele familaire, cu separari
si cazuri de delicventa minorila, si multe altele. Azi ma intreb:
unde este interesul real pentru persoane, unde este
importanta cultivarii calitatilor crestine in congregatie sau unde
este emaptia fata de acele familii cu probleme serioase? Din
pacate, ceea ce este mai important sunt calculele, numerele,
cifrele si care impreuna dadeau – daca erau bine studiate
si analizate – un profit bun pentru ‚contabilitatea Romei’.
In aceleasi zile, intr-o circulara adresata tuturor batranilor din
Italia, datata pe 1/2/1992, congregatia centrala manifesta
ingrijorarea deoarece, desi se inregistra o crestere de vestitori
in ultimi 5 ani, nu crescusera in mod adegvat contributile de
trimis la sediul central:
‚ S-a inregistrat o usoara diminuire a
contributilor ... Avem incredere in voi ca veti putea ajuta
congregatile locale sa inteleaga pe deplin propriul
privilegiu in a contribui in mod regular la
lucrarea mondiala.’
Pe scurt trebuia decisa o
anumita cota de lire de trimis in fiecare luna , adaugand pe
langa aceasta tot ceea ce ramanea la sfarsitul luni in conturile
congregatiei locale. Trist, dar adevarat!
Sa ne intoarcem insa la noi:
imediat ce am primt scrisoarea Supraveghetorului, Societatea a
trimis in congregatia noastra, acel tip de om pe care Biserica
medievala in 1300 trimitea pentru a decoperi si a
condamna eretici, ‚inquistor intrepidus’, adica un
batran pionier special cu functii imediate de guvern insotit de
catre alti pionieri regulari, ce erau colaboratori lui. Au inceput
vizitele acestui ‚trimis’ in toate familile
congregatiei, carora li-se puneau intrebari mai mult sau mai putin
pe fata despre viata privata a membrilor congregatiei si a
famililor lor. In acea perioada eram 4 batrani, eu eram secretar,
dar in cateva luni tot acesta a cazut, deoarece trimisul a
considerat ca era bine sa se faca o purificare a
congregatiei, deoarece nu mai era activa pentru cei de
sus.
As vrea sa ma intorc putin in
trecut. Am cunoscut asa-zisul adevar in 1975 si impreuna cu
vitoarea mea sotie ne-am botezat in 1980, desi majoritatea rudelor
mele erau deluze fata de noi. Precum toti, am inceput sa
abdonam toti prieteni nostri, si ne-am facut prieteni
din congregatie, ce trebuiau sa fie prieteni eterni. In 1982
am devenit slujitorul ministerial, iar in 1985 am devenit batran
intr-o congregatie. Anul urmator, insa, casatorit deja de doi ani,
trebuia sa plec pentru a demonstra ceea ce inseamna integritatea
crestina. Aveam 28 de ani si mai trebuia sa sustin doar 2
examene la facultatea de medicina pentru a-ma licentia, insa nu am
reusit sa scap de chemare la armata: asa ca, a trebuit sa fac 12
luni in inchisoarea militara la Peschiera del Garda. Nimeni nu stia
ce inseamna cu adevarat ‚integritaea crstina’, atat batrani cat si
noi cei tineri nu stiam cum sa-o explicam, insa stiu ca unicul
cuvant ce insemna era un adevarat ordin: inchisoare cu orice
pret.
Cei din tribunalul militar
ne-au propus diferite solutii: aramata fara armament, inlocuirea
armatei cu o perioada de voluntariat, dar nu era nimic de facut,
toate acestea erau propuneri diavolesti pentru minsitri de
cult atunci cand erau intrebati. ‚Nu mai scrieti Societati,
pentru ca oricum nu va vor mai raspunde’, asa ne ziceau !!
Totul facea parte din faimoasa ‚strategie teocratica’ care
avea scopul de-a pastra integritatea legala a congregatiei
centrale cu sediul la Roma, deoarece era in curs recunoasterea
legala a organizatiei in Italia.
Odata ce am terminat acasta
perioada, am revenit acasa si in congregatie, am terminat licenta
in medicina, dupa care au inceput cu presiuni pentru
a intra pe timp indelungat in ‚comitetul sanitar’. Pentru cei din
congregatie, ar fi trebuit sa ma specializez, pentru ca apoi sa
conving doctori primari si directori de la clinicele
chirurgice din tinutul si orasul meu, ca folosirea tansfuziilor
de sange era cu totul anti-stintific si impotriva medicinei, si
ca daca nu ar fi facut transfuzii de sange martorilor lui Iehova ar
fi devenit faimosi in toata lumea. Desigur, pe langa
aceasta, la fiecare sfarist de an duceam diferite cadouri. Faptul
cel mai socant pentur mine ar fi fost ca eu sa am rolul principal
in Comitat! Ar fi trebuit, cu responsabilitatea mea, sa
externez pe toti acei frati care aveau nevoie de griji si
tratamente medicale si sa-i plasez nu stiu unde, probail in nu stiu
ce faimoasa clinica privata din Roma unde se tratau si se vindeca
de boli fara a se folosi de transfuzii de sange. Raspunsul meu a
fost un decis, nu!
Aceste evenimente s-au
intamplat exact in contextul operatiei de epurare in congregatia
noastra, precum va ziceam mai sus. E clar ca trebuia gasit un motiv
teocratic suficient de valid pentru a-ma schimba din pozitia
de batran. Luand in considerare faptul ca avem un orar de lucru
destul de intens, care ma obliga sa ma indepartez destul de des de
casa mea, m-au acuzat ca dedicam prea putine ore ministerlui precum
ar fi trebuit sa faca un batran ( ar fi trebuit sa dedic intre 14
si 16 ore de servicu pe luna ). Solutiile alternative era ori sa
las serviciul meu, atat eu cat si sotia mea, ori sa demisionez din
pozitia de batran in congregatie. Acestea sunt cuvintele pe care mi
le-a zis Supraveghetorul de circumspictie, cu termeni si ton duri
si perentoriu. Era imposibil sa contestez.
Deja de-a lungul acelei
adunari alti batrani au fost eliberati din functie, unul pentru ca
a fost acuzat de lacomie, un altul pentru ca avea in familia
lui un fiu care mergea la universitate, asadar nu era de
exemplu, si un al treilea pentru ca din cand in cand sambata mergea
la pescuit in loc sa sa mearga pe teren. In ceea ce ma
priveste am decis sa nu demisionez de pe pozitia mea. Am inceput sa
scriu personal Societatii, care printr-o scrisoare ne-a spus sa
asteptam. Trimisul special, care de-a acum guverna in toata
congregatia mi-a zis cuvinte foarte ‚mangaietoare’,
zicandu-mi ca situatia mea era deja decisa in ceruri si ca nici un
om nu ar fi putut sa o schimbe!
Dupa un lung silentiu durat
luni de zile, Societatea incepu sa vorbeasca! Printr-o scrisoare
zicea ca a numit un comitat de serviciu care ar fi
examinat modul meu de a fi cu un spirit impartial. Am
avut parte un lung si inutil interogatoriu, iar la un moment
dat unul dintre ei m-a intrebat daca am vorbit despre aceasta
situatie cu sotia mea: era o intrebare cu capcana! Am
raspuns afirmativ si am adaugat ca ea a ramas foarte indurerata,
confuza, ca a plans mult si ca din acea zi in care am vorbit cu ea
a avut o intrerupere de sarcina, care incepuse de 2 luni! Raspunsul
lor imediat si la unison, a fost ca tocmai pentru ca am
vorbit de chesti secrete si confindentiale cu sotia mea am pierdut
toate privilegile.
Din acea zi am incetat sa
frecventam adunarile. Intre timp au inceput vizitele in casa
noastra din partea a noi supraveghetori si batrani care incercau sa
recupereze ceea ce era deja pierdut. Deja, sensul de dreptate,
de onestitate, de dragoste fata de aproapele au fost incalcate si
nu mai aveau nici un efect vizitele lor. Am considerat ca era
necesara o separare neta fata de organizatie si am
trimis lor o scrisoare de dezasociere.
Angelo
BluePink 
