Marturie publicata in
revista Il regno N.867 – 15 octombrie 2000
Numele persoanei a fost schimat.
Aveam doar 12/13 ani si
incepusem deja sa-ma intreb de ce eram pe acest pamant, si daca
Dumnezeu avea un scop pregatit pentru mine. Doar azi imi dau sema
cat de mult acele ganduri si intrebari de fetita m-au influentat
in-a mi determina drumul vietii mele, deoarece acestea m-au
pregatit emotional si mintal ca sa receptionez mesajul ce avea
sa-mi fie prezentat peste cativa ani. Intr-o zi o femeie mi-a
aratat in Biblia ei, ca Dumnezeu in curand ar fi adus o lume noua,
in care persoanele ar fi trait in pace, unde moartea nu ar mai fi
existat si unde dreptatea va domni in etern. Pentru a realiza
aceasta, Dumnezeu insa ar fi distrus mai intai pe toti oameni rai:
asadar era de urgenta maxima sa ascultam ceea el ar avea de spus.
Cu biblia in mana, acea doamana imi zise ca printre acei oameni
care se pregatesc pentru noua lume, se afla si multe persoane
oneste care iubesc dreptatea si fraternitatea si ca deci, era
posibil sa traim chiar de acum intr-un paradis spiritual, in
mijlocul unicului si adevaratului popor al lui Dumnezeu: martori
lui Iehova.
E usor de imaginat cum toate
acestea au fost receptionate de catre mintea mea de adolescenta,
astfel ca la 16 ani cand am intalnit martori lui Iehova, m-am
gandit ca acestia erau rspunsul la intrebarile mele. Am inceput un
studiu biblic cu ei, cu entuziasmul specific al acelei varstre
tinere si fara sa fiu constienta de adevarata natura a
organizatiei, fata de care incepeam sa apropi si si sa ma leg din
punct de vedere psihologic tot mai mult. In realitate
martori lui Iehova nu studiaza Biblia, chiar daca ei afirma
contrariul, ci de fapt ei se folosesc de instrumente auxiliare,
carti si brosure ce contin doctrinele esentiale ale organizatiei.
Pe ici si acolo se gasesc citatii biblice introduse cu scopul de-a
intari si a sustine argumentatile lor, insa sunt citatii care in
marea lor majoritate sunt scoase din contextul lor propriu. Aceste
manuale au oricum scopul lor pirncipal in a predispune mintal
cititorul precum doreste organizatia. Daca apoi mai adaugam ca
textul lor biblic este prelucrat, si acesata in lipsa de cunostinta
de cauza de catre martori, putem atunci sa intelegem mai bine cum
de atatea persoane simple pot sa creada tot ce aceasta organizatie
invata ca fiind de la Dumnezeu!
Organizatia se foloseste de
tehnici de convingere foarte rafinate pentru a induce noii
membri (incosntienti) ca sa adereze in maniera ‘totala’ si sa sa
asculte in mod pasiv ‘adevarurile absoulte’ ce sutn
dictate de catre cei de sus. Cu timpul, inevitabil in mintea
adeptului se contureaza idea ca acesta este ‘unicul’ si adevarat
popor a lui Dumnezeu si ca nu poate sa exsite mantuire in afara
lui. In minte si in constient, organizatia si Dumnezeu devin o
simbioza, fara distinctie intre ele, astfel ca a asculta de
organizatie inseamna implicit a asculta de Dumnezeu si a ne-asculta
de organizatie inseamna deasemenea a ne-asculta de Dumnezeu. In
consecinta cei de sus, adica cei din ‘Corpul Directiv’ (CD), vor
putea ‘sfatui’ si ‘indica’ orice comportament cei ei retin util in
atingerea scopului lor, siguri de faptul ca majoritatea ‘oilor’ va
asculta fara prea multe intrebari. Toate acestea si multe altele nu
mi-erau cunocute, astfel ca mintea mea tanara a fost influentata si
transformata usor: o schimbare dintr-o persoana intr-un robot. A fi
martora a lui Iehova a devenit pentru mine lucrul cel mai important
din viata mea, mai mult, devenise unicul lucru din viata mea.
In mentalitatea martorilor nu este loc pentru prieteni in afara
fratilor; nu numai, daca cei din familie nu se convertesc la
martori acestia nu pot fi considerati ca si bune
prieteni/relati.
‘Toata lumea se afla in
mainile celui rau’: deci e de inteles ca Satana se foloseste de
‘cei din afara grupului’ pentru a incerca sa descurajeze pe ‘cel
fidel’ in a continua in ministerul ‘sacrul’ in mijlocul poporului
lui Dumnezeu. Persoana ‘inteleapta’ va evita cu siguranta astfel de
prieteni si va sta strans legat de ‘adevarati’ slujitori ai lui
Dumnezeu. Astfel, inevitabile sunt conflictele familiare si
resentimentele ce acestea produc; in mijlocul familiei se devine
cosntienti ca persoana iubita nu mai e aceiasi ca si inainte, ca o
schimbare s-a produs si ca aceasta distruge echilibrul familiar,
dar deasemenea se intesifica surpriza in fata noilor rationamente
pe care cei doi incep sa le faca. Deoarece sunt considerate de la
‘Satana’, in mintea noului adept, sarbatorile de nastere, Pastele,
Craciunul si alte sarbatori sunt interzise si scoase afara din
calendare si din traditie.
Aceste doua lumi
inconciliabile intre ele, devin in mijlocul familiei o
realitate cruda, dialogul se intrerupe pentru a se transforma in
mutism rigid, care la randul lui e intrerupt spordaic sau frecvent
- depinde de persoane si de circumstante – de reacti tari sau de
conflcite mai mult sau mai putin violente. Departe din punct de
vedere afectiv fata de cei dragi, unicul punct de referinta pentru
noul membru devine grupul, unde el este convins tot mai mult ca
aici poate gasi ‘adevarata’ intelegere, armonie si afectiune. In
acest moment cercul se inchide: izolat de catre rude si
prieteni, vazuti acum ca si potentiali dusmani, individul se afla
in afara societatii reale, prompt din punct de vedere psihologic ca
sa dopteze ca si noua familie grupul de apartenenta si deasemenea
sa-si inuseasca metode si comportamente conisderate ca si unicele
aceptabile.
Controul minutios al
informatiilor din partea celor de sus duce la faptul, ca orice
informatie data martorilor lui Iehova sa fie selectionata si
prezentata conform gandirii CD. Acest mod de informare in sens unic
impiedica mintii sa analizeze datele si sa lase spatiu unei
evaluarii critice. O metoda a organizatiei este acea de-a
prezenta fiecare informatie ce nu e conforma cu doctrina uficiala
ca si falsa, ca fiind sub influenta lui Satana: in acest mod orice
posibila evaluare critica este interiorizata de catre cei ‘fideli’
ca si destructiva, ‘instrument satanic’ de care Diavolul se
foloseste pentru a induce pe cei ‘loiali’ sa se rebele impotriva
lui Dumnezeu. In aceste conditi, activitatea mintii se reduce , ne
mai fiind capabila sa elaboreze in mod corect informatile. Chiar si
‘regula’ de-a nu putea saluta pe cel care iese din organizatie,
pedeapsa fiind excluderea, precum si ‘obligatia’ de-a
acuza/informa, sunt date de catre organizatie de frica ca anumite
informati ‘periculoase’ ar putea provoca iesirea mulora din grup.
Daca ceva anume nu functioneaza conform schemelor pre-stabilite,
adepti sunt instruiti sa gaseasca vina mereu si doar in ei insisi,
provocand astfel in ei senzatia de nepotrivire. Asadar,
cenzuri mintale provocate, interiorizarea
fricii de tot ce este extern organizatiei: sindromul
asediului, un excesiv sens de culpa,
frica de-a pierde unicele puncte de referinta, ce
sunt doar in interiorul grupului, imposibilitatea de-a elabora
critic informatile primte, inchid individul intr-o colivie
invizibila de unde dificil doar cu puterile sale va putea sa iasa
si sa zboara in afara.
In aceste conditi mintale
‘straina de lume’ am trait in interiorul martorilor lui
Iehova timp de 20 de ani, pana in ziua in care din motive poate
nici pentru cu totul cunoscute, mintea mea cu greutate a inceput
sa-si puna intrebari, mai intai in mod timid iar apoi cu tot
mai mare insisitenta. La urma intrebarile erau ata de multe incat
nu mai puteam sa ma prefac ca nu exista. Astfel a crescut in
mine necesitatea de-a raspunde, am inceput sa fac cautari cum n-am
mai facut in toata viata mea. La inceput, din cauza conditionarilor
asimilate, ma foloseam doar de material ce provena de la
organizatie; oricum acele studi facute in mod atent m-au dus la
nsite constatari importate, care la randul lor m-au facut sa vreau
sa stiu mai precis in ce fel de organizatie ma gaseam si daca cu
adevarat aceasta putea reprezinta Dumnezeu pe pamanat.
Cautarile mele au fost lungi si foarte dureroase, o
adevarata suferinta. Ceea ce facea sa intensifice angoasa mea era
casatoria iminineta a fiului meu, care era si el martor. Ar fi fost
suficient sa vorbesc cu batrani, cu superiori congregatilor locale
si sa-le arat rezultatele cautarilor mele si deasemenea sa-le zic
lor ca bazandu-ma pe ele as fi vrut sa aprofundez unele doctrine cu
un preot catolic, pentru a fi descrisa ca una ‘poseduta
de diavol’ si deci sa fiu constransa sa abandonez organizatia:
aceasta m-ar fi impiedicat sa particip la casatoria fiului meu.
Niciun martor ar fi putut sa manance la aceiasi masa cu mine, o
fosta-martora, si nici macar sa-mi se adreseze. Asadar a trebuit sa
ascund adevratele mele sentimente si sa continui sa
freceventez adunarile, in care invataturile date erau de acum
pentru mine sursa de suferinta; in inima mea acele afiramti sunau
ca si blasfemi impotriva lui Dumnezeu; insa trebuia sa fiu tare cel
putin pana in ziua casatoriei. Mi-se parea ca inebunesc, in mintea
mea era tot mai evident falsitatea lor religioasa, ma simteam
prinsa in capcana. Faptul de-a pierde pe cei dragi, sotul meu,
copii mei in numele libertatii, precum inima mea imi striga, sau sa
raman sclava al acelui ‘dumnezeu’ crud, pe care organizatia l-a
ridicat la nivelul de-a ucide in razboiul ce va avea sa vina si ce
va conduce, miliarde de oameni, barabati copii si femei, vinovati
doar de faptul ca nu apartineau organizatiei martorilor lui Iehova.
Sosi casatoria fiului meu, zi pe care multi parinti o asteapta cu
emotie si nerabdare. Eu insa stateam acolo, muta, straina de aceea
lume pe care nu o mai simteam a mea, priveam ‘fratii’ de un timp si
ii vedeam acum distanti ca niste necunoscuti. Ca si ametita am
urmarit desfasurarea evenimentelor. Stiam ca dupa casatorie nu as
mai fi putut sa tac, eram constineta ca probail acea zi putea sa
fie ziua in care imi pierdeam fiul, si nu pentru ca ca toti miri
din aceasta lume mergea sa locuiasca in casa lui, ci pentru ca o
putere enorma, in afara vointei lui, i-ar fi interzis sa ma
frecventeze.
Cercerile mele de clarificari
au dat loc primelor conflicte cu batrani. Natura
intrebarilor mele i-a alarmat imediat si vazand ca tentativele lor
de-a ma convinge sa nu mai continui ‘sa caut’ erau vane, au
inceput sa ma izoleze de restul grupului, aratandu-ma cu mana ca
fiind o relatie deloc ‘spirituala’ deoarece manifestam ‘spirit de
indipendenta si de rebeliune’. S-a ajuns la momente delicate si la
‘amenintari’ mai mult sau mai putin clare din partea batranilor,
care m-au avertizat ca daca nu voi fi ascultatoare, vor consitui
comitetul judiciar – e vorba de un adevarat tribunal intern cu
usile inchise, compus din 3 sau 5 batrani -, unde vor lua in seama
comportamentul meu rebel. Doar faptul de-a indrazni a pune
intrebari pe seama CD este considerata o forma grava de lipsa de
credinta care daca nu este reprimata imediat risca sa
creasca: APOSTAZIA. Un cuvat infricosator pentru orice bun martor.
Nimeni nu este considerat mai rau decat un apostat, adica acela
care s-a patat de crima cea mai mare, abandonarea lui Dumnezeu si
negarea invataurilor sale pentru a se orienta spre dusmanul lui,
Satana, diavolul’. Asadar, aceasta am devenit eu in ochii lor. In
mine apoi era si faptul ca eram femeie. ‘ ....Femeiele sa taca in
aduanri, deoarece nu este permis lor sa vorbeasca, ci sa fie
supuse, .. daca, asadar, vor sa invete ceva, sa-i intrebe pe
barabti lor acasa, deoarece e rusinos pentru o femeie sa vorbeasca
in adunare.’ ( 1Cor 14,34-35). Nici un alt cuvant ca acestea nu au
fost citite in mod literal mai mult de catre martori de sex
masculin. Situatia femeii la martori este de totala supunere
fata de barbati: nu era neobisnuit a vedea femei care mustrate de
catre batrani, trmurand priveau cu capul in pamant ins emn de
extrema supunere. Eu insa am incetat sa ma uit in pamant: acum
indrazneam sa vorbesc despre diferite subiecte privindu-i drepot in
ochi, ca si uan egala cu ei. Aceasta atitudine era de neaceptat si
constituia proba cea mai evidenta al aderari mele fata de diavol,
care a fost primul dintre cei care s-au rebelat.
In realitate nimic din toate
acestea erau mai departe de aceasta descriere. Motivul discutilor
mele nu era de cautat in lipsa credintei mele in Dumnezeu, ci in
faptul ca vroiam sa fiu coerenta cu adevarata mea constiinta, de
acum ne-mai supusa indoctrinarii organizatiei. A reflecta in mod
liber despre iubirea lui Dumnezeu care prin Cristos ne-a aratat-o,
a medita cum sa traiesc in acea iubire, ‘in libertatea fiilor lui
Dumnezeu’, acestea m-au constrans sa iau decizia cea mai dificila
din viata mea. Trebuia sa ies, da, nu era o alta alternativa, ori
sa ma ma supun de frica consecintelor si sa ma condamn la o
pseudo-viata traind cu angoasa. Am luat creion si hartie si am
scris: ‘Eu Anna ... declar ca nu mai doresc sa fac parte din
aceasta organizatie.’ Si am semnat. Nici o explicatie, am
vorbit deja mult cu ei, am inteles deja cat ar fi fost inutil sa
incerc sa-i fac sa inteleaga motivatile gestului meu. Nici acum
nu mi-e posibil sa povestesc in cateva randuri, orele,
zilele, lunile de suferinta infinita, teroarea de-a fi cu adevarat
poseduta de diavol, cosmarurile nocturne si tortura cea mai
mare: sa nu am pe nimeni cui sa vorbesc. Izolarea totala la
care e condamnat oricine care trece linea e demarcare e extrem de
grea. Recuperarea umana in aceste conditi este lenta si
greoaie.
Motivul care acum ma impinge
sa povestesc despre mine, si in consecinta sa re-deschid rani
dureroase este pentru ca, prea des, persoanele ce nu fac parte din
aceasta organizatie, nu au nici minima idee de ceea ce se intampla
acelor indivizi care intra in aceste grupuri. M-am luptat cu
unghile si cu dinti, pentru a explica tot si celor dragi mie,
adevarul despre organizatie, care precum balena lui Pinochio
ne-a inghitit vii. A fost obositor, si in multe momente dramatic.
Multumesc lui Dumnezeu ca am reusit si impreuna cu ei am recuperat
seninatatea si certitudinea ca Dumnezeu nu ne abandoneaza
niciodata: ‘chiar si cand inima ta te condamna, nu uita ca El e mai
mare decat inima ta’.
Anna
